ROBINIA PSEUDACACIA L.
Familia Leguminosae
Alte denumiri populare: salcam alb, acat, acacie, bagrin, brebene, lemn alb, magrin, panar, pinar, vocatie.
Descriere
Arbore cu tulpina dreapta, inalta de 10-20 m, coroana mare, rara, cu lemn tare si rezistent la umezeala. Ramurile sunt prevazute cu spini. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 7-19 foliole, ovale, intregi pe margini, neparoase. Florile sunt albe, dispuse in raceme lungi (chiochini), atarnate in jos, placut mirositoare.
Inflorirea are loc in lunile mai-iunie.
Raspandire
Specia a fost adusa din America de Nord de HEAN ROBIN in anul 1601. Creste oriunde este plantat, pe soluri usoare, nisipuri nefixate, marginea drumuribor si curtile satesti, mai frecvent in zona de campie, pana la altitudinea de 800 m.
Organele utilizate: Flores Acaciae – florile si Cortex Acaciae – scoarta.
Recoltarea florilor
Se face la inflorire (lunile mai-iunie), prin strujire manuala de pe axul principal al inflorescentei. Se transporta in cosuri de nuiele captusite cu hartie si se usuca la umbra, in strat subtire, in poduri sau soproane aerisite sau artificial la 35-40°C. Florile uscate au miros placut si gust dulceag.
Continutul chimic:
v glicozide flavonice: robinina, acaciina;
v taninuri, coline;
v acizi organici (cafeic, clorogenic);
v ulei eteric cu : limonen, linalool, pinen, citronelool, geraniol, terpineol, nerol, farnesol, antranilat de metil.
Proprietati terapeutice
v hipoacidifiante gastrice si stomacale;
v antiastmatice, expectorante, emoliente, sedative, calmante;
v antiseptice, antibacteriene;
v revigorante, afrodisiace;
v antispastice, vulnerare;
v carminative, colagoge, laxative;
v aromatizante.
Actiuni specifice
v gastrite hiperacide si ulcer gastro-duodenal, arsuri la stomac (pirozis), dispepsii, reduce aciditatea gastrica, insuficienta hepatica,
v afectiuni pulmonare: tuse, bronsite, astm bronsic, dureri de piept raguseala, raceala, tuberculoza pulmonara;
v dureri reumatice;
v anemie, nevralgii dentare, dureri de cap, migrene, insomnii;
v boli de piele: rani, arsuri, ulceratii;
v afectiuni genitale: leucoree.
Forme de utilizare
UZ INTERN
v Infuzie din 1 lingura de flori uscate si maruntite la 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri caldute, dupa mesele principale, avand efecte in gastrite hiperacide, pirozis, astm bronsic, tuse si raceala.
v Vin tonic din 15-20 g de flori infuzate in 1 litru de vin rosu fierbinte; se lasa in vas acoperit 15 minute, se strecoara si se ia cate un pahar dupa mese, in anemii si leucoree.
v Decoct din 1 lingurita de amestec, in parti egale, din flori de salcam + soc + musetel la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara, se indulceste si se bea un ceai caldut, fractionat in 3 reprize pentru insomnii, dureri de cap, ulcer gastric si hiperaciditate gastrica.
v Flori proaspete consumate incet (150-300 g) prezinta efect revigorant la persoane anemice si batrani.
UZ EXTERN
v Infuzie concentrata din 2 linguri de flori uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se face gargara pentru alinarea durerilor de dinti.
v Pulbere din flori uscate si macinate se pune pe rani si arsuri.
Alte utilizari
v In parfumerie pentru apa de colonie cu compozitii florale, orientale si aldehidice;
v Aromatizarea produselor de cofetarie (serbet) si a bauturilor nealcoolice (siropuri) si alcoolice (lichioruri).
v In zootehnie, frunzele verzi sau uscate se folosesc in hrana oilor, caprelor si viteilor.
v Planta melifera de importanta majora.
Sursa imagine: wikimedia.org
