Mesteacănul-Ziarul Lumina

Measteacanul- Betula alba – Fam.Betulaceae

Mesteacanul are o inaltime de 3-15 m cu scoarta care este neteda si alba, iar ramurile sunt dure.  Inflorirea are loc in același timp cu aparitia frunzelor in primavara si exista atat flori mascule, cat si femele pe acelasi copac.Frunzele sunt scurte, in forma de inima,zimtate, fara varf proeminent.Mestecenii mai in varsta au ramuri lasate si scoarta intunecata, groasa, care se fisureaza in brazde neregulate.  Frunzele sunt rare, ascutite dublu zimtate, cu baza transversala sau in forma de panasși varful proeminent.

Mesteacanul este comun in Europa (excluzand cea mai mare parte a zonei mediteraneene), Siberia la est pana la Valea Lena, Caucaz, Groenlanda de Sud-Vest. In Norvegia, il regasim in zonele joase si in padurile montane din cea mai mare parte a tarii.

Pentru utilizare din punct de vedere fitoterapeutic, frunzele nou incoltite sunt colectate si sunt intinse intr-un strat subtire si uscate la 35 ° C fara a se intoarce. Dupa uscare este depozitat in ambalaje de hartie protejate de lumina si umiditate.Mugurii recoltati in verde sunt asezati in alcool si depozitati la soare sau intr-un loc cald timp de 10 zile. Lichidul este filtrat si diluat cu apa inainte de a fi utilizat ca medicament. Un ulei esential este extras din mugurii de mesteacan prin distilare cu abur.Scoarta de mesteacan se prepara prin distilare cu alcool si este utilizat acest extract ca dezinfectant (agent bactericid) pentru bolile de piele si pentru masaj impotriva reumatismului si sciaticii. Seva vegetala poate fi colectata primavara.

Frunzele contin saponine steroidiene, taninuri, glicozide flavonice , rasini, bitter, vitamina C, saruri minerale (in principal saruri de potasiu si calciu) si ulei esential cu salicilat de metil. Saponinele impreuna cu uleiul esential au un efect diuretic puternic, precum si un efect antiinflamator. Glicozidele flavonice au efect diuretic, iar vitamina C asigura un mediu urinar acid. Coaja de mesteacan contine un ingredient activ cu efect antiseptic si antibacterian. Coaja de mesteacan alb contine si colesterolul betulin al plantei, care este unul dintre cele mai puternice medicamente anticanceroase cunoscute.

Proprietatile frunzelor de mesteacan sunt diuretice, laxative usor, antiperspirante, antipiretice, drenor al canalului biliar, secretoare de toxine, antiseptice, bactericide, antivirale, antiinflamatoare, de curatare a sangelui, astringente, vindecatoare rani, hemostatice, tonice, analgezice si ajuta in scaderea colesterolului.

Afectiunile in care pot fi utilizate frunzele de mesteacan simple sau in combinatii cu alte plante sunt guta, artrita, ateroscleroza, reumatismul, boala inflamatorie pelvina, osteoartrita si inflamatia cronica a vezicii urinare, calculii renali, calculii vezicii urinare, dezechilibre in aciditatea urinara, fibromialgia, proteinuria, acumularea fibromialgiei in tesutul conjunctiv, menstruatie dureroasa, scorbut, caderea parului, matreata, sciatica, ulcere, febra, boli hepatice, diverse afectiuni ale pielii, ulcere, rani, dureri in gat, eczeme, psoriazis, negi si buze crapate. Uleiul din scoarta de mesteacan este utilizat extern in unguente pentru arsuri, psoriazis si eczeme.

Ceaiul din frunze poate fi consumat impotriva gutei si a hemoroizilor.Un decoct de frunze de mesteacan poate fi folosit pentru o baie de picioare benefica pentru picioarele transpirate si obosite sau poate fi folosit ca element parfumat in apa de baie.  Seva de mesteacan, care se colecteaza din trunchiurile de copaci la inceputul primaverii, poate fi folosita in afectiuni ale parului sub forma de comprese sau clatiri ale parului.Intern poate fi consumata ca laxativ sau stimulent digestiv.

Mugurii de mesteacan pot fi colectati primavara, si se pot prepara intr-un macerat alcoolic la cald timp de 10 zile. Dupa filtrare si diluare cu apa se poate folosi ca un agent de curatare, stimulare si vindecare a sangelui iar extern sub forma de comprese peste rani. Din scoarta de mesteacan se face un macerat uleios cu aplicatii pe pielea dureroasa, buzele crapate, rani, degete dureroase si impotriva eruptiilor si a muscaturilor de insecte. Coaja de mesteacan zdrobita si uscata se foloseste ca pulbere pe rani.De asemenea se poate amesteca cu unt de avocado si folosit ca unguent pentru arsuri. Coaja de mesteacan uscata si zdrobita poate fi pastrata in sticla bruna ferita derazele soarelui si umezeala.

Ceaiul din frunze de mesteacan este unul dintre cele mai bune diuretice si antitranspirante. Efectul este de lunga durata si nu are niciun efect iritant asupra rinichilor. Efectul diuretic puternic poate ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si vezica, iar scoarta de mesteacan elimina bacteriile  din infectii ale tractului urinar (Staphylococcus aureus) .Studii recente din Finlanda au descoperit că extractul de frunze de mesteacăn ucide bacteria Staphylococcus aureus.  Frunzele de mesteacan sunt recomandate pentru proteinuria cronica. Ceaiul duce la o reducere semnificativa a excretiei de proteine ​​prin urina. Extractele se fac din 30 g de frunze tocate marunt la un litru de apa clocotita, iar trei cani din acest ceai se beau zilnic. Acelasi ceai este, de asemenea, utilizat pentru afectiunile renale si inflamatia cronica. In plus, trebuie tinuta o dieta care impiedica formarea de noi pietre. Frunzele de mesteacan scad, de asemenea, nivelul colesterolului din sange si stimuleaza excretia bilei. Continutul ridicat de vitamina C din frunzele de mesteacan explica efectul lor impotriva scorbutului.

Decoctul scoartei poate fi folosit ca lotiune pentru probleme cronice ale pielii, cum ar fi psoriazisul si eczemele. Coaja se poate macera in ulei si poate fi aplicata pe articulatiile reumatice. Un decoct de scoarta se poate bea pentru ameliorarea bolilor febrile recurente.

Coaja de mesteacan este folosita ca remediu pentru negi.Coaja contine doua componente (betulină si acid betulinic) care s-au dovedit a avea efecte antivirale asupra papilomavirusului care formeaza negi. Coaja proaspata de mesteacan se poate lipi direct pe neg pentru inlaturarea si vindecarea acestora. De asemenea, puteti prepara un ceai din scoarta de mesteacan adaugand o lingurita sau doua lingurite de scoarta praf la o cana de apa clocotita lasand sa se infuzeze timp de 10 minute. Ceaiul poate fi baut sau aplicat direct pe neg.

Uleiul esential de mesteacan este produs prin distilarea cu abur a mugurilor de frunze. Este de culoare galben pal. Uleiul de mesteacan nu este considerat toxic si nu este iritant sau sensibilizant. Are efecte antiinflamatoare, antiseptice, biliare, antiperspirante, diuretice, antipiretice si tonice. Uleiul este utilizat in principal in sampoane si alte preparate pentru par si in preparate pentru eczeme si psoriazis.

In curele de primavara pentru detoxifiere se poate pepara  o infuzie din 1-2 linguri de frunze uscate de mesteacan adaugate la 200 ml apa clocotita si cu un timp de infuzare acoperit de 10  minute. Doua cani de ceai trebuie consumate zilnic timp de doua saptamani pentru ca tratamentul sa aiba efect semnificativ. In afectiuni cronice, cum ar fi tulburarile reumatice si eczemele, frunzele de mesteacan ar trebui utilizate timp de cateva luni.

Ciuperca care creste pe mesteacan, Inonotus obliquus, este o ciuperca medicinala cu ingrediente active din scoarta de mesteacan, aceasta ciuperca fiind un puternic antioxidant, un stimulent imunitar si un remediu eficient pentru cancer.

Preparate fitoterapeutice din mesteacan impreuna cu alte plante medicinale, le gasiti preparate in retetele elaborate de prof.univ.dr. Constantin Milica, pe site-ul www.herbalrom.ro.