Tratarea hipertensiunii arteriale cu plante medicinale

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 09.04.2005.

În flora spontană există plante cu principii active cunoscute ca avînd efect sedativ şi de reducere a stresului.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, una dintre acestea este talpa gîştei (Leonurus cardiaca), de la care se utilizează partea aeriană: “Este o plantă cu bun efect calmant şi se recomandă, mai ales, în cazul hipertensiunii care survine pe un fond de iritabilitate, mînie, încordare. de asemenea, este utilă, alături de păducel, în hipertensiunea instalată la menopauză”. O altă plantă utilă este păducelul (Crataegus monogyna), de la care se folosesc frunzele, florile şi fructele: “Compoziţia chimică a materiei uscate din această plantă a fost studiată de către farmacişti şi s-a demonstrat că are un efect de scădere a tensiunii arteriale, prin dilatarea vaselor coronare şi vaselor de sînge. Planta nu este toxică şi nu dă efecte secundare.

Păducelul este nelipsit din tratamentele naturiste pentru bolile inimii şi ale vaselor de sînge, fiind acceptat astăzi în tratamentul hipertensiunii şi de către unii medici cardiologi”. Rădăcina de valeriană (Valeriana officinalis), spune dl prof. Milică, este un binecunoscut sedativ şi se recomandă la persoanele care fac hipertensiune pe fondul unor stări de nervozitate şi nelinişte şi care au adesea palpitaţii, crize de sufocare sau dureri abdominale.

De asemenea, “ceaiul din frunze de roiniţă (Melissa officinalis) este un bun calmant, antidepresiv şi ajută la eliminarea stărilor de mînie, iritabilitate şi frustrare care întreţin adesea sau pot chiar declanşa pusee de hipertensiune”. Acest ceai este indicat, mai ales, persoanelor agitate, care nu se pot odihni. Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este recomandată de dl Milică în hipertensiunea însoţită de epistaxis şi în cea apărută la menopauză, această plantă avînd, pe lîngă acţiunea hipotensivă, calitatea de a opri hemoragiile.

O plantă foarte apreciată în reglarea tensiunii arteriale este usturoiul (Allium sativum), în special, tinctura de usturoi, cîte 20 de picături de 3 ori/zi, într-un pahar cu apă.

Nu trebuie uitate florile de tei, pentru efectul lor liniştitor, florile de sunătoare, care elimină tensiunea psihică şi uleiul de levănţică, cîte 2-3 picături de 3 ori/zi, contra insomniei. Unele plante, spune dl Milică, acţionează contra hipertensiunii arteriale indirect, prin efectul lor diuretic. Printre acestea, coada calului, mătase de porumb, teci de fasole, frunze de mesteacăn, feciorică, trei fraţi pătaţi, cozi de cireşe amare.

O plantă folosită în medicina populară contra hipertensiunii dar care a stîrnit multe controverse între aceasta şi fitoterapie este vîscul. Despre vîsc (Viscum album), dl Milică spune că are un bun efect de scădere a tensiunii dar este şi o plantă care are o anumită toxicitate. de aceea, “bolnavii de inimă trebuie să fie foarte atenţi atunci cînd folosesc vîsc şi, dacă apar aritmii cardiace, trebuie întreruptă administrarea plantei”. de fapt, vîscul ar avea un efect reglator, astfel încît la hipertensivi scade tensiunea, iar la hipotensivi ajută la creşterea ei. de reţinut este că se foloseşte numai vîscul de pe măr, păr, cireş şi brad. Nu se foloseşte vîscul de pe plop, salcie, salcîm, stejar şi arţar, care este otrăvitor.

Mai trebuie menţionat că un tratament naturist nu substituie medicamentele clasice. Bolnavul trebuie să ia medicamentele stabilite, mai ales în situaţiile de criză hipertensivă. Tratamentul naturist se poate administra în paralel cu medicamentele alopate, ca adjuvant, în toate formele de hipertensiune, mai puţin în urgenţe.