Articol publicat in ziarul Evenimentul din 16.02.2006.

Ca orice tratament naturist, este bine ca şi acesta să fie asociat medicaţiei recomandate de medic, scopul fiind acela de a se obţine o vindecare “blîndă” şi a nu se ajunge la intervenţia chirurgicală. După numeroasele solicitări ale suferinzilor de boli ale prostatei, trimise pe adresa acestor pagini, ne-am adresat d-lui prof.univ.dr. Constantin Milică, coordonatorul Centrului Aroma Iaşi, care ne-a împărtăşit din cunoştinţele sale căpătate în peste 30 de ani de practică fitoterapeutică.

Ceaiul de pufuliţă cu flori mici

Alături de ghimpe (Xanthium spinosum), plantă pe care dl prof. Milică o recomandă cu toată încrederea suferinzilor de boli ale prostatei, efecte deosebite în astfel de cazuri mai are şi pufuliţa cu flori mici (Epilobium hirsutum): “Peste 3 linguriţe de pufuliţă, părţi aeriene uscate şi mărunţite, se toarnă 500 ml de apă clocotită şi se lasă să infuzeze 5 minute. Se strecoară şi se beau 3-4 căni de ceai zilnic”. Planta ajută la o urinare aproape normală, înlăturînd stările de durere şi usturime.

Mătasea de porumb şi maceratul de vîsc

Tot pentru combaterea afecţiunilor prostatei, se amestecă, în părţi egale, mătase de porumb, coada calului, frunze de păr, frunze de gutui şi coada şoricelului. Se pune o lingură cu vîrf din acest amestec la 250 ml apă clocotită, se lasă “să tragă” 5 minute, se strecoară, se îndulceşte cu miere polifloră şi se beau cel puţin 3 căni din acest ceai zilnic.

La fel de util, spune dl prof. Milică, este şi maceratul la rece din frunze şi ramuri tinere de vîsc (o lingură frunze uscate la 300 ml apă, timp de 10 ore), cîte o cană/zi, timp de 18 zile.

Amestecuri de plante

Atît în cazurile de prostatită, cît şi în cele de adenom, se poate recurge la o infuzie din frunze de merişor (100 g), coada calului (100 g), seminţe de pătrunjel (40 g), seminţe de in (20 g), rizomi de pir (20 g), sulfină (10 g). Se pune o lingură de amestec la o cană cu apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi.

Un alt amestec eficient este din tătăneasă, trei fraţi pătaţi, coada calului, urzică moartă, gălbenele (20 g din fiecare), coada şoricelului şi strugurii ursului (cîte 30 g), salvie, muguri de pin şi frunze de viţă de vie (cîte 10 g). Se pune o linguriţă cu vîrf de amestec la 250 ml apă clocotită. Se infuzează 2 minute şi se beau 3 căni/zi, calde şi îndulcite cu miere polifloră.

Cu bune rezultate în rezolvarea greutăţilor urinare generate de hipertrofia (mărirea) prostatei se poate utiliza un amestec din coada calului (2 linguri), traista ciobanului (4 lg), frunze de mesteacăn (4 lg), rădăcină de pătrunjel (rasă, 2 lg) şi frunze de podbal (4 lg). Aceste plante se pun în 2 litri de apă clocotită, se acoperă vasul, se pune din nou pe foc şi se lasă să fiarbă 5 minute. Se strecoară şi se bea pe parcursul zilei în loc de apă.

Uleiul şi infuzia din muguri de pin

Un alt tratament pentru suferinzii de prostatită constă în folosirea uleiurilor eterice din plante (pin, ienupăr, chimion, fenicul), cîte 5-10 picături pe zi, în puţină apă caldă, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, timp de 2 săptămîni. Din muguri de pin se poate prepara şi consuma, cu acelaşi efect ca în cazul uleiurilor eterice, infuzie din 20-30 g muguri la 1 l de apă clocotită. Se beau 3 căni/zi, timp de 2 săptămîni.

Pentru bolnavii de prostatită, în special cronică, dl Milică mai recomandă consumul de polen – cîte 5 linguriţe dimineaţa, pe nemîncate, sau 2 linguriţe la fiecare masă – şi consumul de dovlecei sub orice formă, în special seminţe de dovleac, numai miez. Nu se admit alimente sărate şi condimentate.