Articol publicat in ziarul Evenimentul din 24.04.2004.

Nu întîmplător, viaţa omului se măsoară în primăveri. După o iarnă mai lungă decît ne obişnuisem, mai friguroasă şi cu zăpadă mai abundentă, mulţi au ieşit în primăvară cu organismele slăbite, mai sensibilizate, unii mai bolnavi şi cu organele digestive dezechilibrate. Plante medicinale pentru bolnavii de plămîni În primul rînd, apar cu mare frecvenţă, bolile aparatului respirator. Cele mai multe internări în spitale, în primele luni de primăvară, sînt impuse de bolile de plămîni, de la gripă şi guturai, la tuse, astm bronşic, pneumonie, emfizem pulmonar şi tuberculoză.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma din Iaşi, dintre plantele medicinale utile în aceste cazuri se remarcă podbalul. de asemenea, atît pentru cei bolnavi, cît şi pentru cei sănătoşi, dl Milică recomandă urzica vie, folosită încă din antichitate ca primă plantă medicinală a primăverii: “Cine neglijează cura de primăvară cu urzici ar putea avea necazuri cu sănătatea în tot cursul anului”. Cătuşnica (Nepeta cataria) este o plantă mai puţin cunoscută dar care a intrat în “arsenalul” speciilor de grădină de care omul nu ar trebui să se despartă: “Este plăcut mirositoare, întrucît conţine o cantitate mare de uleiuri eterice care acţionează în durerile pectorale, congestii pulmonare, tuse convulsivă şi în tusea seacă a fumătorilor, inclusiv în tuberculoză”.

Cîteva plante utile suferinzilor de inimă

Pentru afecţiunile cardiovasculare vine în mare ajutor luna mai, a lui Florar, cea mai frumoasă lună a anului, cînd natura îşi îmbracă mantia multicoloră, cu o vegetaţie tînără. În fiecare lună mai, inima îşi reia un nou ciclu, marcînd alte 50 de milioane de pulsaţii ritmice, pentru anul ce va urma. Cum spune dl prof. Milică, aşa cum cu o floare de mai se apropie inimile celor îndrăgostiţi, tot cu o floare de mai se ameliorează durerile celor suferinzi de inimă: “Pentru combaterea bolilor cardiovasculare, flora spontană din luna mai oferă floarea de mărgăritar sau clopotele de mai, numite de noi lăcrămioare (Convallaria majalis), cu flori mici şi graţioase ca mărgelele de alabastru şi cu fructe recomandate împotriva . Nu întîmplător, după un vechi obicei+strănutului şi a dojenilor nevestelor* bucuria*francez, în prima duminică din luna mai, parizienii trăiesc  . Tone de flori se îndreaptă spre marea metropolă pentru a fi+mărgăritarului dăruite pariziencelor care vor deveni mai iertătoare pentru greşelile bărbaţilor din anul următor.

Din vremuri îndepărtate, florile de lăcrămioare au fost folosite ca tonic cardiac, în insuficienţe cardiace, nevroze cardiace şi ateroscleroze. La unele popoare, infuzia în vin a florilor de lăcrămioare era considerată bună la toate bolile”. Plantă de sezon este şi ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), o plăntuţă cu flori galbene sau roşii de la care se recoltează florile şi frunzele în lunile aprilie şi mai: “Conţinutul în heterozide cardiotonice, saponine, flavonoide şi derivaţi cumarinici îi imprimă proprietăţi cardiotonice, uşor hipertensive şi sedativ nervoase, fiind utilizată în boli cardiovasculare (tahicardie, angină pectorală, extrasistole de natură nervoasă, miocard slăbit, ateroscleroză). Se administrează sub formă de infuzii, extracte apoase, tincturi şi siropuri”. În boli de inimă mai este utilizată şi talpa gîştei (Leonurus cardiaca), plantă cunoscută încă din antichitate pentru efectele benefice în bolile cardiace, ceea ce i-a conferit şi denumirea ştiinţifică: “În frunzele şi florile de talpa gîştei se află heterozide cardiotonice care îi dau proprietăţi sedativ cardiace de trei ori mai puternice decît valeriana”. de asemenea, talpa gîştei are pentru om veritabile calităţi hipotensive şi vasodilatatoare periferice.