In lunile de toamna, printre cele mai cautate si recomandate legume se numara telina si rosiile (tomatele), cu virtuti alimentare si curative de exceptie. Telina are efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal si de reintinerire generala, pe cand rosiile au un continut bogat in vitamine, glucide, acizi organici, saruri minerale si elemente energetice.

Frunzele de telina au devenit celebre de multa vreme. Ele se pot prelucra sub forma de suc sau macerat, avand insusiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive si antireumatismale.

Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decat sucul din radacini. Dupa indepartarea petiolurilor, frunzele se taie marunt, se adauga un pahar cu apa rece, se mixeaza 2-3 minute, se lasa in repaus 15 minute, se strecoara si se bea, dimineata pe stomacul gol si seara, intr-o cura de minimum 24 de zile (nu se depaseste cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atat intern (in curatirea sangelui, reglarea hormonala si febra), cat si extern (in acnee juvenila rebela, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afectiuni oftalmice). de mentionat ca timp de 1-2 ore dupa consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. In plus, pe toata durata curei nu se consuma carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) si alcool.

Infuzia din frunze (o lingurita la 200 ml apa clocotita) se bea inainte de mese in cazul bronsitei cronice, tuse veche, raguseala si astm bronsic sau dupa mese in congestie hepatica, litiaza renala si reumatism.

Samponul din frunze incalzite putin se foloseste la clatirea parului, dupa ce se amesteca cu un decoct din frunze de mesteacan si brusture.

Sucul de telina, recomandat persoanelor surmenate

Sucul se obtine din radacina rasa sau prin taiere in felii subtiri sau cuburi, care se pun in mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fractionat in 3 reprize, intr-o cura de 15-20 de zile, avand efecte in convalescenta, astenie, surmenaj, nervozitate, febra, reumatism, guta, tuse, catar bronsic, obezitate, drenor pulmonar si hepatic si remineralizant. Extern, se aplica sub forma de comprese pe plagi, ulcere, cancer de piele, afectiuni oftalmice si in gargare contra ulceratiilor din gura.

Sucul din radacini este un excelent depurativ, cu rol in eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucreaza intr-un mediu poluat, la cei care consuma multa carne, aditivi alimentari sintetici, tutun si medicamente de sinteza (se iau 10-15 linguri pe zi, in cure de 2-3 saptamani).

In functie de preferinte, sucul din radacini se poate combina cu:

- miere de albine, smantana si iaurt;

- suc de tomate si suc de lamaie;

- suc de mere si suc de sfecla rosie (sau iaurt);

- suc de castraveti si suc de varza.

Decoct din rizomi si radacini rase (30 g fierte intr-un litru de apa timp de 10-15 minute) - se bea cate o ceasca inainte de mese, avand efect stimulator general, nervos si cu actiuni in tuse rebela, raguseala, stari febrile, afectiuni cardiace, impotenta, frigiditate, retentie urinara, litiaza renala, digestie lenta, balonari, obezitate, helmintiaza, reumatism si guta.

Vinul tonic se prepara din radacini taiate marunt intr-un litru de vin alb, cu adaus de 100 g miere de albine; se macereaza timp de 2 zile, pana se obtine o bautura parfumata, cu aroma discreta de ananas, din care se consuma cate 2-3 paharele pe zi, cu 30 de minute inainte de mese, avand efecte diuretice, afrodisiace si tonice.

Siropul din radacini de telina: in amestec cu radacini de la alte specii (patrunjel, sparanghel), luate in proportii egale (cate 125 g), care se infuzeaza in 2,5 litri apa clocotita timp de 10 minute; se adauga 3.750 g sirop de zahar, dupa care se fierbe pana cand siropul este consistent; se consuma cate 3-5 linguri pe zi, avand rol diuretic in albuminurie cronica, litiaza renala si febra intermitenta, sau ca gargarism in ulceratii ale gurii si ale gatului.

Semintele de telina stimuleaza pofta de mancare

Afectiunile aparatului digestiv influentate pozitiv prin tratamente cu telina sunt: digestie lenta, icter, ascita, hepatita, arsuri stomacale, ulcer duodenal, balonari digestive, spasme abdominale, gaze stomacale si intestinale, lipsa poftei de mancare, intoxicarea sangelui. Tratamentul se face cu seminte macinate fin sau cu decoct din radacini (o lingura radacini rase la 200 ml apa, care se consuma inainte de mese).

Virtuti curative in multiple boli

Cu virtuti de hipotensoare, intervine in diferite boli cardiace, in regenerarea hematiilor, in edeme cardiace si, mai ales, in hipertensiune.

Avand proprietati antiastmatice, emoliente, expectorante si febrifuge, produsele din telina intervin in drenarea pulmonara, in traheobronsite cronice, astm bronsic, catar pulmonar, combaterea inflamatiilor secretiei bronhice, raguseala, tuse cronica si transpiratie excesiva (hidropizie).

Datorita continutului bogat in vitamine, minerale si acizi organici, telina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei si revitalizant general in perioadele de stres.

Avand proprietati sedative, tonice si stimulente, telina prezinta efecte deosebite in astenia psihica, in surmenaj, migrene, vertij, stari nevrotice, insomnie si dureri de cap.

Prin efectele diuretice si depurative, telina favorizeaza scaderea grasimilor si a apei din organism, cu actiune directa asupra obezitatii si celulitei. Dupa consumul telinei se constata o diminuare a senzatiei de foame. Se recomanda a fi consumata cu 20 de minute inainte de fiecare masa, cand se bea cate ˝ pahar suc din frunze intr-o cura de 15-20 de zile. Pentru doamnele care tin mult la silueta este indicat sa mestece, intre mese, petiolul de la frunzele de telina.

Numita „matura reumatismelor“, telina are efecte evidente in reumatismul infectios, artroze, lumbago si guta, avand rol in eliminarea substantelor toxice, precum si efecte antiinflamatoare, depurative si usor calmante in durerile articulare, mai ales la persoanele in varsta.

Se recomanda o cura de 3-4 saptamani cu suc din radacini (2 pahare pe zi), consumat pe stomacul gol, in combinatie cu suc de morcov. Este eficienta si salata din frunze taiate marunt, cu rol depurativ si curativ.

Pe articulatiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de telina oparite cu apa clocotita si tinute timp de 2 ore, invelite cu celofan si cu tesaturi din lana, avand efecte benefice atat in poliartroze, cat si in cancere de piele si pe zone depigmentate de vitiligo.

Sucul vindeca bolile pielii

Prin proprietatile antiseptice, cicatrizante si antipruriginoase, preparatele din telina sunt remedii excelente in profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienta in vindecarea de ulceratii, plagi tegumentare, degeraturi, contuzii, vanatai, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis si acnee juvenila. Pentru aceste afectiuni sunt recomandate cure de 2-3 saptamani cu salate bogate in frunze de telina sau cu suc din radacini (cate ˝ pahar de 2 ori pe zi, dimineata si seara la culcare). Pentru regenerarea tesuturilor epidermice dupa raniri si ulceratii, la sucul de telina se adauga si suc de morcov.

La bolnavii de vitiligo, cu o leucodermatita de lunga durata, este indicat sucul de telina (2-3 linguri pe zi, luate dimineata pe stomacul gol si inainte de mese, efectul favorabil fiind datorat continutului ridicat in bergapten.

Intrucat exista in radacini un raport ideal intre continutul de fier si cel de magneziu, sucul din radacina de telina ajuta la profilaxia cancerului de piele.

Telina, cel mai bun digestiv

Frunzele sunt mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe, ciorbe, sosuri, maioneze si in multe feluri de mancaruri scazute cu carne, peste si oua, fripturi rotisate. Se asorteaza cu morcov, patrunjel verde, cartofi, fasole. Savoarea proaspata, aromatizanta si suculenta, cu miros intens si agreabil, are un rol esential in stimularea apetitului si in favorizarea digestiei.

Frunzele se consuma in stare proaspata sau uscata pentru iarna. Pentru salate se toaca marunt si se amesteca cu putina lamaie si ulei de floarea-soarelui.

Radacina este indispensabila in arta culinara, fiind in perfecta armonie cu prazul, patrunjelul, ceapa si morcovul. Se poate consuma in stare cruda, data pe razatoare si introdusa intr-un amestec de salate, luate inainte de mese. Salata se prepara intr-un castron in care se rade o radacina de telina, alaturi de morcov, mar, sfecla rosie si patrunjel (radacina); se adauga putina salata verde, ceapa, felii de tomate, untdelemn, sare si suc de lamaie care se amesteca si se consuma la mesele principale.

O alta salata se prepara din doua teline mari, care se fierb in apa cu sare; se taie in felii subtiri si rotunde, se adauga ulei, sare, suc de lamaie si se asaza pe un platou, asortat cu frunze de patrunjel, salata verde sau varza rosie. Tot din telina se prepara o supa dintr-o radacina taiata in bucati mici, se adauga 0,5 kg cartofi si 100 g orez; se fierb impreuna in 2 litri de apa cu sare si se drege cu smantana sau cu bulion.

In arta culinara sunt mult apreciate cateva feluri de mancare preparate cu radacina de telina: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lamaie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneza), supa-crema, tocane de telina (cu carne, parmezan, masline sau ciuperci), budinca, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu.

Semintele au o aroma foarte puternica daca se macina fin. Se amesteca cu sare si se adauga la mancarurile cu legume, in pudra de curry african sau in condimentul bengalez, consumat cu mare placere in India.

Semintele de telina (3 grame), tinute sub limba timp de 7 minute si inghitite apoi cu putina miere au efecte de stimulare a digestiei.

Tot din seminte macinate se poate extrage o esenta concentrata, utilizata in industria lichiorurilor.

Efectele nutritive si curative ale rosiilor

Importanta alimentara si terapeutica a rosiilor este datorata continutului bogat in vitamine, glucide, acizi organici, saruri minerale si elemente energetice. Acest continut variaza in functie de soi, zona de cultura, conditiile climatice variabile de la an la an si de tehnologia de cultivare.

Pe langa continutul in apa (94%), tomatele au zaharuri solubile (glucoza, fructoza, zaharoza), acizi organici (malic, pectic, citric), substante pectice, vitamine (C, A, B-uri, E, K, PP) si multe saruri minerale (mai mult potasiu, apoi fier, fosfor, magneziu, calciu, aluminiu, iod). Valoarea energetica este relativ redusa (20 kcal la 100 g fructe proaspete).

Culoarea fructelor este data de combinatia dintre pigmentii carotenoizi (licopenul rosu si carotenul portocaliu). In verile insorite si calde se sintetizeaza mai mult licopen, iar fructele capata o culoare rosie mai intensa.

Prospetimea si gustul placut este conferit de acizii liberi in echilibru cu aromatizantii naturali si cu zaharurile solubile. Fermitatea si consistenta fructelor, apte pentru transport si pastrare, sunt asigurate de continutul in proteine, aminoacizi, substante pectice, celuloza si hemiceluloza.

Intensificarea tendintei de industrializare a productiei de tomate pentru conservare a determinat cresterea continua a consumului raportat la locuitor, mai ales dupa introducerea unor soiuri noi (timpurii, semitimpurii si tarzii). Aceste soiuri au coacere concentrata si permit recoltarea mecanizata intr-o singura trecere. Se apreciaza ca 60% din productia totala de tomate pe plan mondial este prelucrata atat industrial, cat si casnic. In plus, se considera ca, desi recolta de fructe este destul de perisabila, exista solutii tehnice pentru pastrare pe durate mai lungi si pentru transport pe distante mari.

Continut ridicat in antioxidanti

Valoarea alimentara si terapeutica a tomatelor este, in primul rand, de natura mineralizanta, vitaminizanta si catalitica, si mai putin de natura trofica si energetica.

Recoltate la maturitatea fiziologica, rosiile se consuma imediat in stare proaspata, sub forma de salata simpla sau in amestec cu alte legume (ardei, castraveti, ceapa, usturoi, marar, patrunjel).

In bucatarii intra in componenta diferitelor preparate alimentare, ca ciorbe, sosuri, tocane, ghiveci, rosii umplute, iar pentru conservare, se prelucreaza sub forma de sucuri, paste, bulion, conserve, ketchup, sosuri picante si faina de tomate. Este adevarat ca prin fierbere si conservare se degradeaza o mare parte din vitamine, dar se pastreaza sarurile minerale si, mai ales, licopenul, care este usor absorbit de organismul uman.

Sucul de rosii este mult folosit in alimentatie datorita efectului sau alcalinizant, dat de continutul ridicat in saruri minerale, indeosebi cu potasiu si magneziu. Sucul se poate consuma in stare simpla (2-3 pahare pe zi), eventual amestecat cu suc de telina, realizand o bautura energizanta, reconfortanta si de detoxificare, pentru toate persoanele, indiferent de varsta.

Proprietatile tamaduitoare asupra multor afectiuni sunt explicate prin bogatia unor componente chimice din fructe. In primul rand, trebuie mentionat continutul ridicat in antioxidanti, cum sunt pigmentii carotenoizi (licopen sau beta-caroten) si anumite vitamine (C, E, A). Pasta de tomate rosii este cea mai bogata sursa de licopen, iar cea de tomate galbene este bogata in caroten. Acestea anihileaza radicalii liberi si previn formarea de metaboliti cancerigeni. Astfel, sucul si pasta de rosii blocheaza oxidarile din organism, care predispun corpul la imbolnavire prematura. Prin aceste efecte, pigmentii carotenoizi reduc riscul aparitiei cancerului de prostata si de colon, precum si a altor forme de cancer (esofagian, pulmonar si de limba). Efectul anticancerigen creste prin consumul zilnic al unei combinatii de salata cu tomate si usturoi.

Pasta de tomate, buna in bolile vasculare

De asemenea, sucul si pasta de tomate protejeaza articulatiile, celulele nervoase si caile circulatorii ale sangelui, cu efecte directe asupra presiunii sanguine ridicate si in cazul unor boli vasculare (ateroscleroza coronariana, tromboza, hipervascozitatea sangelui).

Prin alcalinizarea sangelui, tomatele sunt indicate in tratamentul bolilor reumatismale, in poliartroze si guta. Atat rosiile proaspete, cat si formele prelucrate sunt eficiente in prevenirea si combaterea unor afectiuni digestive (litiaza biliara, intoxicatii, constipatii, enterite, inflamatii ale tractului digestiv). In cazul lipsei poftei de mancare, stimuleaza sucurile gastrice si secretia pancreatica, cu efecte paralele in anemii, avitaminoze si demineralizari.

Avand un potential energetic scazut (17-20 kcal la 100 g fructe proaspete), tomatele sunt indicate in curele de slabire, pe langa suprimarea senzatiei de sete.

Tomatele proaspete, remediu impotriva acneei

Pentru afectiunile externe are efecte in acnee, intepaturi de insecte si in prevenirea cancerului de piele. Contra acneei se tamponeaza fata cu felii proaspete de tomate sau cu o lotiune speciala formata din: 100 g suc de rosii, 40 ml alcool 900, 1 ml glicerina). Dupa intepaturi de insecte se face o frectie intensa pe zonele afectate cu frunze strivite de tomate. de altfel, frunzele de tomate, agatate in sirag prin camere, pot indeparta viespile si tantarii.

Dupa expunerea indelungata la soarele arzator din sezonul de vara, tomatele sunt recomandate atat pentru rehidratarea organismului, cat si pentru prevenirea cancerului de piele.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 06.09.2009.

Sursa imagine: Faqs.org