Numita si leuconevraxita, este o afectiune foarte grava a sistemului nervos central care survine, in special, la varste tinere, intre 18-30 de ani, provocand un handicap motor greu de suportat.
Boala consta din aparitia unor multiple leziuni, cu distrugerea invelisului alb ce acopera creierul, maduva spinarii si fibrele nervoase.
La inceput, aceste leziuni sunt de marimea unei gamalii de ac, dar, prin extindere, afecteaza suprafete in continua crestere.
Leziunile pot fi provocate pe cale mecanica, printr-un traumatism local, in urma unei infectari virotice eruptive (pojar, varicela, scarlatina, intoxicatii ale sangelui) sau dupa un regim alimentar necorespunzator, care a intoxicat organismul si l-a lipsit de elementele nutritive vitale. Uneori, boala se transmite ereditar, de la parinti cu carente mari in elemente vitale, fapt confirmat statistic. Ca factori favorizanti in declansarea bolii sunt considerate avorturile si intoxicatiile de sarcina.
In Romania, boala este destul de rara, aproximativ 40-50 de cazuri la 100.000 de locuitori, mult mai redusa decat in tarile din Europa Occidentala. S-a constatat insa o frecventa mai mare in judetele din jumatatea nordica a Moldovei si din nord-vestul Transilvaniei, ceea ce este greu de explicat.
In general, femeile sunt de 2-3 ori mai afectate decat barbatii din cauza unui sistem imunitar mai slab fata de antigenii cerebrali. Datele statistice arata o frecventa mai mare la lucratorii cu metale grele si solventi organici si cei din industria hartiei, pielariei si a vopselelor.
Dupa contractarea bolii vor exista perioade de ameliorare in alternanta cu perioade de agravare, cu evolutii lente spre instalarea unor infirmitati greu recuperabile. Suferintele se agraveaza in urma crizelor care accentueaza reactiile nervoase negative. Factorii agravanti, de care bolnavul trebuie sa se fereasca sunt: frigul, umezeala, oboseala fizica si nervoasa, conflictele din familie si din societate, bolile febrile si alcoolul in exces.
Simptomele tipice de manifestare sunt: tulburari de echilibru si de coordonare a miscarilor, dereglari de vorbire (balbaiala) si de vedere, crize cu dureri violente, paralizii, amorteli si tremuraturi ale membrelor si ale capului, oboseala fizica si intelectuala, ameteli, vertij, cefalee, incontinenta urinara si tulburari psihice cu apatie generala.
Boala este insotita adesea de starea de “impietrire a sufletului”, cauzata de pierderea oricarei urme de speranta si a unor conflicte interne, intre ambitiile bolnavului si posibilitatile de realizare in viata cotidiana.
Vindecarea pe cale naturista
Tratamentele au menirea sa mareasca intervalele dintre crize si sa reduca gradul de nocivitate al acestora, paralel cu o revigorare a sistemului imunitar. Pentru aceasta se vor asana toate infectiile din organism (dentare, renale, genitale, gripe, sinuzita, amigdalita) si se va respecta un tratament adecvat, completat cu regimuri alimentare si de viata strict controlate. Prin aceasta, boala poate fi tinuta sub control, urmarind o ameliorare treptata.
Tratamentele fitoterapeutice
Sunt de lunga durata si apeleaza la numeroase specii de plante medicinale, administrate separat sau in amestecuri, urmarind, in primul rand, dezintoxicarea si revigorarea organismului.
Pentru uz intern se prepara:
v infuzie din frunze de salvie (cate doua cani in doua zile pe saptamana, luni si joi);
v infuzie din herba de cretisoara (cate trei cani in doua zile pe saptamana, marti si vineri);
v infuzie din herba de coada soricelului (cate doua cani in doua zile pe saptamana, miercuri si duminica);
v macerat timp de 8 ore de vasc alb ( o lingurita la 200 ml de apa rece, din care se bea cate o cana pe zi, sambata);
v decoct din flori si frunze de soc la 250 ml de apa fierbinte care se lasa sa dea in clocot, se strecoara si se bea cate o ceasca inainte de mesele de dimineata si seara;
v infuzie dintr-un amestec format din: flori de paducel (4 linguri), flori de musetel (4 linguri), frunze de vasc (4 linguri) si usturoi (3 catei); se iau doua linguri de amestec la 250 ml de apa clocotita, se infuzeaza o ora, se strecoara si se beau trei cesti pe zi, inainte de fiecare masa;
v infuzie din amestecul format din: cretisoara (40 g), coada calului (40 g), salvie (30 g), cimbrisor (30 g), coada soricelului (30 g), urzici (30 g), ciubotica cucului (20 g) si sunatoare (20 g); din acest amestec se ia o lingurita la 250 ml de apa clocotita, care se infuzeaza doua minute, se strecoara si se beau doua cani pe zi, cu adaos de bitter suedez si cinci picaturi de macrisul iepurelui (la fiecare cana);
v infuzie din amestecul format cu tataneasa (30 g), trifoi rosu (30 g), salvie (20 g), sunatoare (20 g), roinita (20 g), isop (10g ), lavanda (10 g), rozmarin (10 g), ventrilica (10 g); din amestec se ia o lingurita la 250 ml de apa clocotita care se infuzeaza doua minute, se strecoara si se beau doua cani pe zi cu adaos de bitter suedez (o lingurita).
Bune efecte se constata si la folosirea speciilor: aloe, arnica, angelica, valeriana, busuioc, catina alba, Gingko biloba, lemn dulce, maces si galbenele.In tratamente externe se folosesc:
v tincturi de tataneasa, menta, arnica sau traista ciobanului, sunatoare sau cimbrisor, aplicate alternativ pentru frectionarea zonelor afectate, de doua-trei ori pe zi;
v uleiuri de sunatoare, cimbrisor, galbenele sau musetel, cate 4 grame macerate la cald in 500 ml de ulei, folosite pentru masaje pe coloana vertebrala; se mentine de doua-trei ori pe zi;
v bai calde (nu fierbinti) de sezut cu muguri de pin, coada calului, cimbrisor, arnica si urzica, cate 50 g la 5 litri de apa, facute odata sau de doua ori pe saptamana, prin rotatie. Combinatiile pentru bai mai pot fi facute cu sunatoare, salvie, traista ciobanului si coada soricelului (cate 50 g din fiecare in 5 litri de apa).
Sunt recomandate si baile de sezut cu paie de ovaz tocate (400 g fierte 40 de minute in 6 litri de apa). Cele mai reconfortante bai generale se prepara dintr-un amestec de cimbrisor, cetina de conifere, coada calului si flori de camp (800 g la baie). La fel de utile sunt si cataplasmele calde cu terci din coada calului si coada soricelului, aplicate de trei ori pe zi, pe zona lombo-abdominala, compresele cu bitter suedez, aplicate timp de 30 de minute zilnic pe coloana vertebrala si pe grupele musculare spastice sau pernele umplute cu pedicuta si tinute pe zonele dureroase.
Regimul alimentar
Cruditatile sunt cele mai indicate in dieta bolnavului de scleroza multipla in placi.
Alimentatia va fi strict controlata, pentru imbunatatirea digestiei si normalizarea metabolismului. Zilnic, la pranz si seara, se recomanda un amestec din 300 ml suc de morcov, 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de telina, 20 ml suc de ridichi negre si 20 ml suc de cartofi, pe o durata de doua luni, dupa care se vor consuma cate doua mese de cruditati pe zi, pana la vindecare. In primavara se face o cura cu suc de orz verde si cu tije de papadie.
La mesele zilnice se vor consuma legume proaspete (spanac, salata, varza alba, varza rosie, morcovi, telina, patrunjel radacini) sau peste, ficat, carne slaba de pasare si vita, cartofi, orez, produse lactate, uleiuri vegetale, oua (4 pe saptamana), paine integrala (numai 1-2 felii pe zi), grau incoltit, produse apicole (miere de albine, polen, apilarnil), drojdie de bere uscata, polivitamine (mai mult vitaminele B), nuci, migdale, stafide, fructe proaspete, sucuri si compoturi, minimum doi litri de apa zilnic.
Pentru deschiderea poftei de mancare este indicata o salata de varza murata cu putin chimen, coriandru si untdelemn, care se consuma ca felul intai la mesele de pranz si seara.
Dupa placul pacientului se propune un amestec de: grau germinat (200 g), fulgi de ovaz (100g), paine graham (100 g), un ou fiert si un litru de lapte dulce.
Se exclud din alimentatie carnea de porc, grasimile animale, slanina, untul, smantana, branza grasa, conservele, zaharul alb si produsele zaharoase concentrate, precum si bauturile alcoolice.
Regimul de viata
Impune anumite conditii obligatorii ca:
- evitarea frigului si a umezelii;
- evitarea oboselii fizice si nervoase;
- tratarea diverselor infectii interne;
- gimnastica medicala de recuperare, in interior si in aer liber, cu miscari usoare si masaje pe grupe musculare pentru stimularea circulatiei sanguine;
- baie de soare;
- evitarea supararilor si a starilor tensionate cu persoanele din jur;
- asigurarea suportului emotional din partea familiei, cu asistenta sociala si sanitara necesara, manifestand multa intelegere, rabdare si siguranta.
Atitudinea pacientului fata de boala va trebui sa fie permanent constructiva:
- nu trebuie sa se simta vinovat de imbolnavire;
- sa faca miscari permanente in care sa antreneze organele afectate si sa se preocupe de mentinerea stabilitatii corpului, atat in picioare cat si in sezut;
- sa nu neglijeze igiena intima;
- sa caute prieteni adevarati, care sa-i inteleaga starea fizica si psihologica;
- sa dea frau liber sperantelor de viata si planurilor de viitor in care sa gaseasca noi satisfactii personale;
- sa elimine sentimentele de teama, manie si stres, pe care sa le inlocuiasca cu credinta in vindecare.