Articol publicat in ziarul Evenimentul din 09.03.2006.

Denumită ştiinţific Glycyrrhiza glabra, lemnul dulce este o plantă care creşte spontan pe marginea rîurilor şi pe dealuri, avînd un rol deosebit în consolidarea versanţilor. În nordul Moldovei, această plantă este mai des întîlnită în judeţul Suceava. Cînd nu poate fi culeasă direct din teren, rădăcina de lemn dulce se poate procura din magazinele Plafar.

Rădăcina şi rizomii de lemn dulce, singurele părţi ale plantei care se folosesc în fitoterapie, se recoltează toamna tîrziu şi primăvara devreme, de la plante care au deja 10-15 ani de vegetaţie. “Rădăcina de lemn dulce conţine glicirizină, care, prin hidroliză, pune în libertate acidul glicirizic, flavonoide şi hormoni estrogeni de natură steroidică. Glicirizina este o substanţă cu gust dulce pronunţat, care, agitată în apă, dă o spumă abundentă. Această substanţă este starea potasică şi calcică a acidului glicirizic. Proprietăţile sale terapeutice sînt antispastice, slab diuretice şi laxative. Intervine un foarte bun efect expectorant, care fluidifică secreţia traheo-bronşică şi faringiană”, ne-a spus prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie. Pulberea din lemn dulce (rizomi şi rădăcini decorticate date prin maşina de tocat carne şi apoi uscate la temperatura camerei) se poate întrebuinţa ca foarte bun expectorant, contra tusei de diferite etiologii, bronşitelor, traheitelor şi faringitelor. Aceeaşi pulbere (2-3 linguriţe în apă) se administrează ca foarte bun laxativ natural, în caz de constipaţie acută sau cronică.

O pulbere laxativă eficientă mai poate fi obţinută din rădăcină de lemn dulce (20 g), scoarţă de cruşin (20 g), fructe de fenicul (10 g) şi zahăr (40 g). Amestecul vegetal se amestecă în zahăr şi se foloseşte cîte 1-2 linguriţe seara, la culcare.

Maceratul (1-2 linguriţe pulbere la o cană cu apă) se poate folosi în doze zilnice, ca antidismenoreic dar şi în tratarea unor afecţiuni urinare (inclusiv colici renale). Stimulează organele şi caracterele sexuale secundare.În ultimele decenii, fitoterapia a început să folosească rădăcina de lemn dulce în prevenirea şi tratamentul gastritelor hiperacide şi ulcerului gastric.

Ceaiul din rădăcină de lemn dulce are proprietăţi descongestionante şi cicatrizante, reducînd, în acelaşi timp, tonicitatea crescută a peretelui gastric. În doze exagerate, poate produce perturbări hormonale.

Alături de alte caracteristici terapeutice, s-a constatat că lemnul dulce este antioxidant şi are acţiune antimicrobiană şi antivirotică, avînd un rol important în tonifierea sistemului imunitar. Această rădăcină poate fi folosită cu succes la tratarea infecţiilor şi spasmofiliilor.