Verbascum phlomoides este o planta bianuala, foarte raspindita la noi in tara. Mai este numita coada vacii, coada boului, coada lupului, coada mielului, corovatica sau lipean.
Cind si cum se recolteaza: Luminarica infloreste din luna iunie si pina la sfirsitul lui august. In scopuri medicinale se recolteaza doar florile galben aurii, pe masura deschiderii lor, dimineata, dupa ce se ridica roua. Florile recoltate trebuie uscate in aceeasi zi, intrucit uscate lent se innegresc si nu mai sint bune. La recoltare, trebuie luate masuri de protectie, deoarece perii plantei inflameaza pielea, mucoasele si ochii.
Indicatii terapeutice: Luminarica are actiune in bolile cailor respiratorii: inflamatii acute bronsice, laringite acute, traheite, guturai, astm si chiar in tuberculoza. Florile de luminarica, asociate cu flori de nalba, de tei si frunze de podbal si de patlagina, usureaza expectoratia si calmeaza tusea. Amestecate cu frunze de podbal si radacina de nalba, dau un ceai foarte bun in tratarea raguselii. Din acest ceai se ia, din ora in ora, cite o lingura. Datorita insusirilor emoliente, mai pot fi utilizate in inflamatiile stomacului (gastroenterita, ulcer aton) si intestinului, precum si in bolile aparatului urinar. Extern, decoctul din flori sau cataplasmele din frunze fierte in lapte dau rezultate excelente in tratarea durerilor reumatismale (se pot aplica si frunze strivite), precum si in hemoroizi, buboaie, abcese, panaritiu, furunculoza, arsuri si degeraturi.
Mod de preparare si utilizare: Sub forma de infuzie, 2 grame la suta, sau 2 lingurite de flori la o cana cu apa. Ceaiul se va strecura prin pinza deasa si fina pentru a se retine perisorii care pot da iritatii faringiene. Se beau 2 ceaiuri pe zi, de preferinta caldute si indulcite cu miere. Se mai poate folosi si tinctura obtinuta prin macerarea timp de 15 zile a o parte flori uscate si 5 parti alcool, luindu-se cite o jumatate de lingurita, de 3 ori pe zi. In homeopatie se intrebuinteaza o tinctura de flori, in doza de citeva picaturi, in bronsita catarala si ca antinevralgic in nevralgia facialului. Pulberea de frunze uscate se aplica pe rani si ulcere in scop cicatrizat sau se trage pe nari pentru degajare in caz de guturai.
Tratamente din traditiile populare: Ceaiul din flori de luminarica se lua contra tusei, astmului si durerilor de piept. Pentru naduseala, se folosea ceaiul in amestec cu flori de soc si lemnul domnului, ori florile simple fierte in lapte. Radacina de luminarica, spalata bine si fiarta in vin, se lua contra durerilor de piept. Ceaiul din flori, amestecat cu miere, se folosea in tratamentul mai indelungat al ofticii. Ceaiul din frunze se lua contra durerilor de stomac, iar cel din flori, contra durerilor de git. Decoctul din 8 lingurite radacina maruntita la 1 l de apa, se foloseste si astazi la spalarea capului, oprind caderea si stimulind cresterea parului.
Articol publicat in ziarul Evenimentul din 13.07.2002.