Articol publicat in ziarul Evenimentul din 17.11.2005.

Titlul povestirii lui Petre Ispirescu – “Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte” a avut un substrat adevărat dacă reamintim versetele din Cartea Cărţilor în care găsim informaţii despre longevitate. Stă scris că primele generaţii de oameni după “Facerea lumii” au trăit 700-1.000 de ani. Desigur, aceste date ar putea fi explicate dacă pătrundem în secretele lui Matusalem şi anume în regimul de viaţă şi de alimentaţie din acele timpuri.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, condiţiile create prin evoluţia civilizaţiei pe Pămînt, au influenţat negativ durata de viaţă: “În secolele trecute mai erau consemnate vieţi foarte lungi: agricultorul maghiar Petrus Zortay avea, în 1724, vîrsta de 185 de ani, iar femeia Tepse Absire din Osetia (Rusia) a trăit 180 de ani. Un alt ungur, Janos Ravel, a murit la 172 de ani, iar soţia sa, Sara, la 164 de ani, după 147 de ani de căsnicie. Şi în timpurile noastre sînt consemnate recorduri de longevitate, frecvente în Caucaz, Himalaya şi Anzii Cordilieri, la persoane care trăiesc în aer liber, la altitudini de peste 1000 de metri, cu climat uscat şi puţin vîntos. Aceştia ating vîrste ce depăşesc 130 de ani, fiind protejaţi de boli şi de stresuri cotidiene. Alimentaţia lor zilnică nu depăşeşte 1500 de calorii şi constă din porumb fiert sau copt, cereale nedecorticate, lactate, legume frunzoase, melasă, carne de capră, rădăcini de yucca şi sucuri de fructe. Întrucît majoritatea centenarilor sînt descendenţi din părinţi longevivi, se consideră că factorul ereditar ar constitui un certificat sigur de viaţă lungă”.

Speranţa actuală de viaţă numără, în medie, doar 60-70 de ani, dar, conform cercetărilor, rezultă că durata posibilă de viaţă a omului este de 100-120 de ani: “Putem să trăim mult, cu condiţia să respectăm cîteva principii fundamentale privind alimentaţia controlată şi regimul de viaţă. Or, în prezent, majoritatea oamenilor îşi pun inima şi creierul în slujba stomacului. În Geneză se subliniază că Tatăl Ceresc a spus primilor oameni: “Iată că v-am dat vouă orice pom care are rod cu sămînţă; aceasta să fie hrana voastră!”. Or, omul consumă acum produse care îi intoxică organismul: carne, slănină, afumături, mezeluri, unt, conserve, alcool, cafea, tutun…

Prin modificarea toleranţei digestive şi prin reducerea treptată a funcţiilor enzimatice, mîncărurile grele, ingerate în exces, nu mai sînt descompuse total, rămîn mult timp în stomac (circa 8 ore) şi în intestine (peste 20 de ore), se alterează şi produc acizi toxici care declanşează boli digestive, sau măresc conţinutul de colesterol din sînge, care, prin depunere pe pereţii vaselor sanguine, favorizează apariţia unor boli cardiovasculare grave. Adoptarea unui regim alimentar naturist, cu legume şi fructe, cereale încolţite, pîine integrală, lapte, ulei vegetal, oţet de mere, drojdie de bere şi produse apicole, asigură o alimentaţie completă pentru menţinerea energiei organismului, fără să ducă la anemierea trupului şi a minţii.

Consumul zilnic de lichide nu trebuie să fie sub 1,5 litri. Este bine ca raţia alimentară zilnică să fie divizată în 4-5 mese, servite la ore fixe. Se recomandă măcar o zi de crudităţi pe săptămînă, care să contribuie la eliminarea toxinelor din corp şi la creşterea aportului de vitamine şi săruri minerale”.

Bătrîneţea este o stare fiziologică normală în desfăşurarea vieţii. Încă de la naştere, încep să se desfăşoare, concomitent, cele două laturi ale metabolismului: anabolismul (cu procese de sinteză, cu acumulări) şi catabolismul (cu procese de degradare). În tinereţe predomină procesele de sinteză (organismul creşte), la maturitate cele două procese sînt relativ egale, iar la bătrîneţe predomină procesele de degradare lentă. Între aceste etape nu există o delimitare strictă, astfel că începutul bătrîneţii rămîne nedefinit, cu particularităţi strict individuale. În mod teoretic, bătrîneţea fiziologică s-ar instala după vîrsta de 60 de ani.

Începînd de la 40-45 de ani, cînd există potenţial funcţional maxim, capacitatea fiecărei funcţii fiziologice scade treptat, cu 1 la sută anual, cu modificări morfologice şi funcţionale la nivelul unor organe şi ţesuturi. Apare uzura lentă, fizică şi intelectuală, reducerea vitalităţii, modificări în aspectul exterior (piele, păr, dantură), reducerea taliei prin tasarea vertebrelor şi a oaselor. Mai intervine diminuarea capacităţii de regenerare a celulelor din ficat, rinichi şi muşchiul cardiac şi, mai ales, din sistemul nervos, inclusiv din creier, care, după vîrsta de 35 de ani, pierde zilnic circa 100.000 de neuroni.

Dl prof. Milică spune că utilizarea plantelor medicinale şi a produselor apicole asigură vindecarea multor boli care rod din firul vieţii, prelungind tinereţea şi durata de vieţuire cu 2-3 decenii: “Pentru încetinirea procesului de îmbătrînire au efect infuziile din frunze de frasin, păpădie, cătuşnică, creasta cocoşului şi conuri de hamei. Pentru întinerirea memoriei sînt recomandate infuzia din frunze de roiniţă, decoctul din cerenţel şi maceratul în vin din rădăcini de angelică. Prevenirea senilităţii se poate obţine consumînd orz germinat, infuzie de păpădie şi ardei iute. Energia fizică şi intelectuală se întreţine cu decoct din rădăcini de lemn dulce. În cazul tremurului de bătrîneţe, respectiv boala Parkinson, se utilizează infuzie de urzică vie şi tinctură de măselariţă. La braţele cu tremur se aplică băi calde cu infuzie din amestec de frunze de mesteacăn, coada calului şi coada racului, sau unguente din ricin şi sunătoare. Pentru oboseala picioarelor se face, seara, o baie caldă cu decoct din coajă de salcie.

Prelungirea stării de tinereţe se asigură din timp prin remedii cu rădăcini de ginseng, flori de rozmarin, păducel şi tei, anghinare, tătăneasă, măceşe, frunze de fragi de pădure, sau cu consumul, înainte de mesele principale, a unui amestec din fructe de anason, fenicul şi mărar. La sfîrşitul meselor principale se recomandă o cană cu suc din fructe de pădure (afine, cătină albă şi coacăze negre), îndulcit cu miere şi, eventual, diluat cu apă”. Produse apicole sînt atît alimente de excepţie, cît şi medicamente naturiste care tonifică organismul sub aspect fizic şi psihic, împiedicînd îmbătrînirea prematură.

Apiterapia recomandă ca, înainte de micul dejun, să se consume lăptişor de matcă amestecat cu miere sau polen uscat, iar înainte de masa de prînz să se ia cîte 20-30 de picături de propolis 20 la sută în alcool, turnate într-un pahar cu apă.