Atat de frecvent in covorul vegetal al tarii, teiul poarta pecetea unui dar al Divinitatii. In Duminica Rusaliilor, ramurile de tei inflorit sunt sfintite in bisericile ortodoxe si apoi sunt duse acasa, pentru a fi puse la usa sau la icoana, in credinta ca vor pazi casa de furtuni, grindina si duhuri rele. Este stiut ca taranii, prinsi pe camp de ploile repezi de vara, alearga sa se adaposteasca sub un tei singuratic, evitand alti arbori care ar atrage fulgerele.
Teiul este un arbore cu talie inalta (20-40 m), dreapta, cilindrica, cu coroana densa. Frunzele sunt mari, in forma de inima, au culoare verde-deschis (la teiul mare), verde-inchis (la teiul pucios) si argintii-paroase (la teiul argintiu). Florile sunt alb-galbui sau galben-aurii, puternic parfumate, cu o aripioara lanceolata, in forma de limba (numita bractee). La toate speciile, florile sunt grupate in inflorescente (cate 3-7 la teiul mare, 7-9 la teiul argintiu si 5-15 la teiul pucios). Cand se desprind de pe ramuri, florile cu bractee sunt purtate de vant, imitand zbaterea in aer a unei aripi frante.
In tara noastra, teii sunt intalniti ca arbori izolati, plantati in parcuri, gradini si pe marginea strazilor si soselelor, sau grupati in arboreturi pure (teisuri) sau in amestecuri cu stejarul.
Din cele 25 de specii de Tilia, cele mai importante sunt:
- teiul mare (Tilia platyphyllos);
- teiul pucios, rosu, paduret (Tilia cordata);
- teiul argintiu, alb (Tilia tomentosa).
Florile se recolteaza numai pe timp insorit
Teiul mare este cel mai rar in tara noastra, mai pretentios la caldura si lumina; creste la limita dintre campie si deal, pe soluri usoare si fertile, evitand terenurile inundabile si compacte. Are talia cea mai inalta si inflorire timpurie (in luna iunie).
Teiul pucios este cel mai raspandit in tara noastra, fiind prezent mai ales in judetele Suceava, Neamt, Bacau, Prahova, Arges, Caras-Severin, Timis si Maramures. Creste bine in zona de deal, la altitudini de 500-600 de metri, in arboreturi pure (teisuri) sau in amestecuri cu alte specii de foioase. Are talia cea mai scunda si infloreste dupa teiul mare.
Teiul argintiu este pretentios la caldura, destul de rezistent la seceta si evita luncile inundabile. Apare frecvent in padurile din Dobrogea (la poalele Muntilor Macin), in sudul Moldovei, Muntenia, Oltenia, Banat si mai putin in Transilvania. Infloreste cel mai tardiv (in luna iulie), la 2-3 saptamani dupa teiul mare.
Pentru a valorifica proprietatile lor terapeutice, cunoscute inca din vechime, florile se recolteaza numai pe timp insorit, inainte de inflorirea completa, cand o parte din flori sunt inca in faza de boboc. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in poduri acoperite cu tabla sau in incaperi bine aerisite. In 5-7 zile consecutive de uscare, florile ajung la umiditate sub 13%. Randamentul de uscare este de 3-3,5 kg flori proaspete pentru 1 kg flori uscate.
Un medicament contra guturaiului
Gama larga a actiunilor specifice cuprinde domenii foarte diversificate, ceea ce face ca florile de tei sa fie nelipsite din fiecare casa, pentru a fi utilizate atunci cand survine o cat de mica dereglare in starea de sanatate a membrilor familiei, de la copii pana la bunici.
In primul rand, ceaiul din flori de tei este deosebit de eficient atunci cand apar starile gripale, guturai, tuse cronica si convulsiva (datorita efectului antispastic), raceli, bronsite, astm bronsic, dureri de piept, catar pulmonar, cu efect in eliminarea secretiilor bronsice (datorita mucilagiilor).
Se prepara o infuzie din 2 lingurite cu flori uscate la 200 ml apa clocotita, eventual in amestec cu flori de soc. Dupa infuzare in vas acoperit timp de 15-20 de minute, se consuma zilnic cate 2-3 ceaiuri caldute si indulcite, de preferat cu miere de albine.
Calmant cu efect bun
Urmeaza efecte remarcabile in afectiunile sistemului nervos, in stari de nervozitate, tensiune psihica, isterie, convulsii, oboseala, emotivitate, depresie psihica cu anxietate, surmenaj intelectual, agitatie nocturna, insomnii, ameteli, migrene, dureri de cap si dureri musculare pana la alergii, prurit, epilepsie si boala Parkinson. Se consuma 2-3 ceaiuri pe zi, ultimul fiind luat seara, cand are efecte linistitoare si somnifere prin actiunea sedativa asupra centrilor nervosi superiori, mai ales la copii si femei.
Mamicile au constatat ca la copiii agresivi, nervosi si bolnavi de insomnie, cel mai bun remediu consta dintr-o baie calda, la 35-370C, facuta timp de 15-20 de minute, in care se toarna 3 litri de infuzie cu 500 g flori uscate de tei.
Pentru persoanele cu insomnii si hiperexcitabilitate nervoasa se aduc in dormitor cateva ramuri inflorite de tei sau se umple perna cu flori de tei, asigurandu-se un somn linistit si odihnitor. Inainte de culcare este indicat sa se ia o lingura cu macerat din flori de tei in miere de albine, care ajuta la echilibrarea starii nervoase.
Ceaiul de tei este nelipsit din tratamentul bolilor cardiovasculare, mai ales in hipertensiune arteriala, palpitatii si extrasistole; prin efectul de fluidizare a sangelui actioneaza benefic in ateroscleroza coronariana si in circulatia periferica (flebite, tromboze, embolii).
Decoctul, recomandat celor care sufera de colon iritabil
In afectiunile digestive, infuzia din flori de tei, bauta dupa mese, este foarte utila in afectiuni hepatobiliare, colecistite, dischinezie biliara, usurarea digestiei (mai ales la persoanele nervoase), greturi, tonifierea stomacului, colici abdominali, crampe stomacale, constipatii, intoxicatii si hemoroizi. Efectele sunt sporite folosind amestecul din tei, musetel si menta.
Daca apar simptome de colon iritat, se recomanda ca in cursul zilei sa se bea, in locul apei potabile, un decoct concentrat din flori de tei, care se fierbe 5 minute si se infuzeaza acoperit 20-30 minute.
In bolile de rinichi, litiaza renala, infectii renale, cistite cronice, precum si in reumatism si guta, ceaiul de tei este eficient datorita actiunii diuretice.
Sub forma de gargara sau inhalatii zilnice cu infuzii concentrate si neindulcite din flori de tei (4 linguri cu flori uscate la 200 ml apa clocotita, adaugand ½ lingurita de bicarbonat de sodiu), se utilizeaza cu succes in stomatite, amigdalite, esofagite, faringite si laringite.
Frunzele proaspete de tei, aplicate pe rani sau ulceratii la picioare contribuie la grabirea cicatrizarii.
La persoanele sanatoase, florile de tei argintiu sunt preferate ca aliment, preparand un «ceai de confort» aromat, cu savoare distincta, gust placut si virtuti calmante, inlocuind, partial, atat ceaiul chinezesc, cat si alte produse aromatice de import. Se prepara sub forma de infuzie din 2 lingurite flori uscate la 250 ml apa clocotita, se infuzeaza acoperit 5-10 minute, se strecoara si se indulceste dupa gust, cu miere de albine sau zahar, si se adauga o felie de lamaie.
Alte parti folositoare ale teiului
Alburnul (lemnul moale dintre scoarta si maduva) contine substante cu proprietati antispastice, coleretice, diuretice si vasodilatatoare la nivelul arterelor coronariene. Se utilizeaza ca drenor hepatobiliar si urinar. Stimuleaza secretia vezicii biliare si eliminarea bilei, dizolva calculii biliari si renali, dizolva excesul de acid uric, combate hepatita cronica, hipertensiunea arteriala si previne tulburarile coronariene. Are rol esential in celulita, reumatism, lumbago, artrita, guta si albunurie. Se prepara un decoct din 40 g alburn la 1 litru de apa; se fierbe pana scade ¼ de litru si se consuma zilnic, cald sau rece, inainte de mese, in cure de 15-20 de zile, repetate de 2-4 ori pe an.
Seva obtinuta prin inteparea scoartei, in lunile de primavara, are efecte depurative prin curatirea sangelui intoxicat alimentar. Se consuma intern cate 3 linguri pe zi (la un pahar de apa) sau se prepara o lotiune cu efecte stimulatoare in cresterea parului.
Carbunele din lemn de tei, ars si macinat, este un mijloc excelent pentru intretinerea dintilor (in amestec cu pulbere de salvie). Un amestec cu carbune, ceai de salvie si roinita favorizeaza somnul si evita transpiratiile nocturne.
Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 15.06.2009.