Orice dieta, orice sfat medical dat de un nutritionist, cuprinde, in mod inevitabil, si un avertisment legat de E-urile continute in alimente.
Ce sunt acestea si ce riscuri pot provoca? Cum le putem recunoaste pe cele intr-adevar nocive? Sunt cateva dintre intrebarile la care ne-a raspuns prof. univ. dr. Constantin Milică, specialist in industrie alimentara si fitoterapie.
Ce sunt, de fapt, aceste temute E-uri, domnule profesor?
In ultimul deceniu, procesatorii de alimente au apelat tot mai mult la diferiti aditivi si ingrediente, urmarind imbunatatirea insusirilor organoleptice ale produselor si ameliorarea duratei de conservare si stabilitate a valorii nutritive, prin introducerea anumitor verigi tehnologice in timpul fabricarii. Pentru cunoasterea acestor substante cu rol de aditivi si ingrediente, directivele Parlamentului European au perfectat o sistematizare a peste 1.000 de compusi, notati cu litera E, urmati de cifre care ii delimiteaza, pe grupe distincte, corelate cu efectele urmarite in prepararea alimentelor. Acest sistem de clasificare este general valabil pentru tarile consumatoare, avand rolul de a simplifica posibilitatile de cunoastere a domeniilor de valorificare.
Sa luam, spre exemplu, E-urile din grupa 100. Care dintre acestea provoaca dereglari ale metabolismului uman?
E-urile din grupa 100 sunt coloranti, naturali sau sintetici, care indeplinesc anumite conditii de solubilitate, aderenta si stabilitate la lumina si la alti agenti fizici (variatii termice, umiditate, urme de metale, agenti oxidanti). Colorantii introdusi in produsele alimentare trebuie sa imprime o anumita nuanta sau sa restabileasca culoarea substratului care a fost afectata prin operatiile de prelucrare, depozitare si ambalare.
De exemplu, colorantii galbeni (E100 - curcumina, E101 - riboflavina, E 102 - tartrazina). Tartrazina este utilizata in dulciuri, budinci, gemuri, supe instant, cereale, bauturi nealcoolice si provoaca efecte daunatoare la copii, care constau din atacuri de astm si urticarie, iar la adulti efecte cancerigene, provocand tumori ale tiroidei, urticarie si modificari cromozomiale. Este un colorant interzis in Norvegia si Austria. Periculos este si E 104 - Galben de quinoleina, colorant utilizat in parfumerie si sampoane, care provoaca dermatite si care a fost interzis in Australia, SUA si Norvegia. Un altul este E 110 (Galben FCF), utilizat in inghetate, snacks-uri, dulciuri, prajituri, prafuri de budinci, cereale, medicamente, peste conservat si bauturi racoritoare, pe care le coloreaza in galben apetisant numit „apus de soare“. Acesta provoaca urticarie, alergii, rinita, congestii nazale, tumori, dureri abdominale, indigestii, vome si modificari cromozomiale; in experientele pe animale a provocat tumori canceroase.
Ce efecte dau conservantii existenti, inevitabil, in majoritatea produselor alimentare?
Conservantii sunt E-uri din grupa 200 si constituie substante antiseptice, organice si minerale, cu rol de oprire a dezvoltarii si de distrugere a unor microorganisme. Activitatea acestor substante conservante depinde de concentratia substantei puse la pastrare, specie, densitatea microorganismelor, pH-ul si compozitia chimica a mediului. Printre acestia se numara E 200 (acid ascorbic), E 201 (sorbat de sodiu), E 202 (sorbat de potasiu), E 203 (sorbat de calciu), conservanti care nu sunt periculosi. E 210 (acid benzoic) insa poate provoca astmul bronsic, hiperaciditate la copii, iritatii ale mucoaselor si este suspect cancerigen. Este utilizat la fabricarea salamurilor, branzeturilor, gumelor de mestecat, margarinelor, condimentelor, dulciurilor rafinate, substitutelor de zahar, sucurilor si ca antiseptic in cosmetica. de asemenea, E 211 (benzoat de sodiu), utilizat ca antiseptic in conserve, lapte, carne, condimente, bauturi racoritoare, are efecte cancerigene, agraveaza astmul bronsic si provoaca urticaria.
Sunt si antioxidanti periculosi in compozitia alimentelor. de care trebuie sa ne ferim?
Ar fi bine sa evitam, pe cat posibil E 220 (dioxid de sulf), utilizat in produse din cartofi, bere, vin, otet, sucuri, bauturi rafinate, pentru ca provoaca astm bronsic, dificultati de metabolism, distruge vitamina B 1. La fel, trebuie evitat si E 221 (sulfit de sodiu), care este utilizat in decontaminarea sucurilor din fructe proaspete. Acesta provoaca astm bronsic, toxicitate si iritatii gastrice, dificultati de metabolism, distruge vitamina B 1, are actiune teratogena. Efecte similare pot provoca si E 222 (sulfit acid de sodiu), E 223 (metabisulfit de sodiu), E 224 (metabisulfit de potasiu), E 225 (sulfit de potasiu), E 226 (sulfit de calciu), E 227 (sulfit acid de calciu), E 228 (sulfit acid de potasiu). Un mare risc pentru sanatate prezinta asa-numitii conservanti de suprafata: E 230 (difenil), utilizat in producerea derivatelor din citrice; E 231 (ortofenil fenol), utilizat in producerea derivatelor din rosii, piersici, prune, pere, ananas, cirese, nectarine, piper, foarte puternic cancerigen si E 233 (tiabendazol), utilizat in producerea derivatelor din cartofi, mere, pere, citrice, banane, carne, lapte, ciuperci, interzis in unele tari din cauza efectelor asupra pielii.
Articolul a fost publicat in Ziarul LUMINA din 03 februarie 2010.