Autor: prof. univ. dr. Constantin MILICĂ
Prin continutul ridicat in polivitamine si alte substante bioactive, catina alba a devenit o sursa vegetala foarte mult cercetata pe plan mondial, in vederea valorificarii atat la nivel industrial, cat si casnic. Sectoarele de aplicabilitate a produselor din catina sunt foarte diverse, folosind, in primul rand, fructele (proaspete sau uscate), precum si alte organe ale plantelor (frunze, muguri, seminte, scoarta). Prin aceste produse se pun in valoare componentele biochimice din plante care s-au dovedit a avea efecte spectaculare in medicina umana si veterinara, in industria alimentara, cosmetica si zootehnie.

In tratamentele medicale, catina alba se administreaza, atat intern, cat si extern, sub diferite forme: infuzii, decocturi, sucuri, siropuri, miere, uleiuri sau fructe proaspete si uscate, toate cu eficienta ridicata in tratamentele preventive si curative ale diferitelor boli.

Nu se poate neglija faptul ca, in ultimul timp, catina a devenit o mare speranta de vindecare pentru foarte multe persoane cu boli grave. Rezultatele clinice obtinute cu derivatele din catina constituie o garantie stiintifica a eficientei acestui minunat dar al naturii pentru tamaduirea multor afectiuni.

Preparate pentru uz intern:
- infuzia de catina: se prepara din doua lingurite fructe sfaramate la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit pana la racire, se strecoara si se beau doua-trei cani pe zi, dupa mesele principale, ca sursa importanta de vitamine, cu efecte in combaterea unor boli ca scorbut, hepatita epidemica si cronica, gripe, nevroze, astenie, diaree, reumatism, guta, stari de convalescenta, lipsa poftei de mancare si unele boli de piele;
- infuzia din amestec de catina, soc, urzica si coada-calului, din care se consuma cate doua cani pe zi, intr-o cura de 1-2 saptamani, avand efecte energizante si depurative la persoane anemice, mai ales in timpul sezonului de iarna;
- decoctul din doua linguri fructe zdrobite la 500 ml apa; se fierbe 2-3 minute, se infuzeaza 25-30 de minute, se indulceste cu miere de albine si se beau doua cani pe zi, fractionate in inghitituri rare, pentru tratarea aterosclerozei, pentru dureri de stomac si ulceratii ale pielii;
- sucul din fructe proaspete si bine coapte se prepara prin zdrobire si stoarcere in prese cu site din plastic sau din materiale inoxidabile, pentru indepartarea samburilor. Se adauga zahar in cantitate egala cu a sucului si se fierbe usor, timp de 15 minute. Sucul inca fierbinte se toarna in sticle incalzite si se pastreaza la frig timp de doua saptamani. Pentru o durata de pastrare mai mare, cantitatea de zahar va depasi cu 50% cantitatea sucului sau se adauga benzoat de sodiu (0,2 la mie). Daca se prepara prin presare la rece, sucul isi pastreaza nealterate toate vitaminele. Se consuma cate trei linguri pe zi in caz de gripa (asociat cu miere de albine si polen), la tratarea scorbutului si ca reconfortant in timpul iernii.
- sucul din amestec de fructe (catina, afine, mure etc.), eventual cu adaos de suc de grepfrut si spirale din coaja de citrice, se indulceste cu zahar dupa gust si se serveste in pahare ornate cu felii de grepfrut sau cu spirale din coaja de lamaie sau portocale, adaugand apa minerala dupa gust. Semintele si pielitele ramase dupa centrifugare nu se arunca, ci se usuca, se macina fin si se consuma cate o lingurita la doua-trei zile, cu efecte vitaminizante.

Siropul de catina, recomandat in caz de urticarie
- siropul de catina se prepara din 750 g fructe prospete si zdrobite in storcatorul de fructe, care se fierbe in doi litri de apa si se infuzeaza acoperit pana la racire. Dupa racire se strecoara, se adauga 1 kg zahar si trei lingurite suc de lamaie si se toarna in sticle bine inchise, unde se pastreaza la loc racoros si intunecos. Se consuma cate trei-cinci lingurite pe zi in urticarie, boli ale capilarelor si ca tonifiant in lunile de iarna pentru batrani, copii si gravide.
- siropul asortat de catina, mere si pere: se taie fructele in felii si se tin doua-trei minute in apa clocotita; dupa racire se pun in borcane, in straturi alternative cu fructe de catina. Se toarna deasupra sirop concentrat (25-30% zahar), folosind zeama in care au fiert fructele. Urmeaza pasteurizarea timp de 10 minute in baia de apa, fara a ajunge la fierbere si se pastreaza la loc racoros.
- mierea de catina se prepara din fructe proaspete sau uscate si centrifugate pentru zdrobire si separarea semintelor. Se amesteca, intr-un vas, cu cantitati egale de miere poliflora. Se toarna in borcane care se inchid cu capac ermetic si se tin la rece. Se consuma zilnic cate una-trei lingurite, avand efecte multiple in intarirea sistemului imunitar, stimularea activitatii intelectuale, imbunatatirea activitatii cardiace la persoanele in varsta, blocarea metastazelor maligne si combaterea efectelor stresului.

Branza de catina, parte din dieta diabeticilor
- uleiul de catina se prepara din fructe uscate si ultrafin pulverizate, care se amesteca cu o cantitate egala de ulei de floarea soarelui. Dupa 24 si 48 de ore se imbogateste uleiul cu inca 50% din doza de fructe. Se strecoara prin panza deasa, se conserva la loc racoros si intunecat si se consuma astfel: la copiii peste varsta de 1 an se dau cate 5 picaturi de 3 ori pe zi; la adulti se administreaza in cure de cate o luna, de doua-trei ori pe an, consumand cate 20-60 de picaturi de trei ori pe zi, in functie de stadiul maladiei si de reactivitatea organismului. Daca se folosesc fructele proaspete sau congelate, se face o presare prin centrifugare si apoi separarea fazei apoase, obtinand un ulei foarte bogat in polivitamine (A, C, E).
- branza de catina se prepara din 100 g branza proaspata, care se amesteca cu 125 ml suc din fructe de catina si 15 g miere poliflora. Se consuma in tratamentul bolilor digestive, hepatice, diabetice, renale si circulatorii, precum si la persoanele cu obezitate si celulita.
- fructele proaspete sau conservate prin congelare (25/50 g pe zi), precum si fructele uscate si macinate fin (5-10 g pe zi) se consuma la intervale de 2-3 zile, avand efecte in avitaminoze, hipovitaminoze, convalescente si pentru cresterea rezistentei la eforturi fizice si intelectuale, la sportivii de performanta, alpinisti, metalurgisti, mineri, militari si la lucratorii care muncesc in conditii de temperaturi extreme.
O cura de fructe proaspete este indicata la persoanele care consuma cantitati mari de alcool, cafea si alimente semipreparate cu carne. de asemenea, are efecte in scaderea colesterolului din sange si la stoparea caderii parului.
- decoctul din frunze maruntite si uscate se consuma cate o lingurita de 2-3 ori pe saptamana, la persoanele cu stari depresive si anxioase.

Tratamente externe:
- infuzie concentrata din 200 g fructe la 1 litru apa clocotita, care se strecoara in apa de baie;
- cataplasme din fructe proaspete, care se lasa in apa timp de 24 ore, intr-un vas acoperit, dupa care se zvanta doua ore si se zdrobesc, obtinand o pasta. Aceasta se aplica pe o bucata de tifon umezita cu apa calda si se pune timp de 2-3 ore pe zonele dureroase provocate de reumatism cronic;
- uleiul de catina, separat prin presarea fructelor proaspete, este bogat in carotenoizi si vitamine liposolubile si se foloseste cu eficienta in prevenirea si tratarea unor afectiuni ale pielii (eczeme, plagi, infectii, arsuri, degeraturi). Datorita efectelor antiinflamatoare si calmante, uleiul este recomandat si in ameliorarea durerilor reumatice. In cosmetica este mult folosit pentru redarea flexibilitatii pielii, revitalizarea si infrumusetarea tenului.
- unguentul de catina se aplica prin ungere zilnica, pentru protejarea pielii de actiunea nociva a unor radiatii.

Gemul de catina, plin de vitamine
In scopuri alimentare, fructele de catina sunt prelucrate, industrial sau casnic, sub forma de sucuri, siropuri, compoturi, sosuri, flip racoritor, dulceturi, serbeturi, gemuri, jeleuri, marmelade, inghetate, vinuri si lichioruri.
In practica, cel mai frecvent se prepara gemul de catina obtinut din 1,250 kg fructe proaspete, care se oparesc cu apa fierbinte pana la stare pastoasa. Dupa racire se trece prin sita pentru separarea semintelor, iar pasta se amesteca cu 750 g zahar. Se fierbe lent pana la consistenta dorita, iar dupa racire se toarna in borcane si se depoziteaza.

Articolul a fost publicat in Ziarul LUMINA din 27 iunie 2010.
Sursa imagine: telegraph.co.uk