RUBUS IDAEUS L.
Familia Rosaceae
Alte denumiri populare: azmura, mana, maIina, rug de munte, rugul jidovului, smeurar.
Descriere
Arbust tufos si ghimpos cu lastari taratori, tulpini arcuite Ia varf, simple sau ramificate, lungi de 80-200 cm, cu ghimpi desi pe partea inferioara. Frunzele sunt imparipenate, cu 3-7 foliole ovale, albicioase si paroase pe fata inferioara. Florile mici, albe, cu 5 petale, sunt grupate in raceme.
Inflorirea are loc in lunile mai-iulie.
Fructele sunt polidrupe rosii, suculente, aromate, dulci-acrisoare.
Raspandire
Planta creste in flora spontana preferand locuri umbroase, adancuri si Iuminisuri de padure, coaste stancoase, tufisuri dese, taieturi de fag si brad, din zone deluroase si montane, pana Ia altitudini de 2.000 m. Prefera soluri moderat acide, bogate in humus si afanate. Prin grupari dese de tufe formeaza zmeurisuri.
Ca arbust fructifer se cultiva in plantatii intensive si gradini.
Organe utilizate: Folium Rubi idaei – frunze si Fructus Rubi idaei – fructe.
Recoltare
Frunzele tinere se aduna inainte si in timpul infioririi (lunile mai-august). Foliolele se strujesc fara petiolul principal, se usuca in locuri umbrite si bine ventilate, asezate in strat subtire pe rame sau prelate, sau artificial Ia 40-50°C. Dupa uscare frunzele raman verzi si au miros placut si gust astringent.
Fructele se recolteaza Ia maturitate deplina, cand sunt placut mirositoare, au gust dulce-acrisor, fiind parfumate si hranitoare.
Continut chimic
a. frunze
v taninuri, mucilagii, flavonoide;
v acizi organici;
v vitamina C;
v saruri minerale (K, P, Ca, Mg, Mn, Na).
b. fructe
v glucide solubile (Ievuloza), pectine;
v acizi organici (citric, malic);
v vitamine (B1, B2, C, PP);
v carotenoizi;
v saruri minerale (K, Ca, Na, Mg, P, Fe).
Proprietati terapeutice
a. frunze
v astringente, antidiareice;
v emoliente, dezinfectante;
v tonic-aperitive, antiscorbutice, racoritoare;
v depurative, sudorifice.
b. fructe
v antidiabetice, depurative, diuretice, sudorifice;
v Iaxative, stomahice;
v energizante, tonice, vitaminizante.
Actiuni specifice
v afectiuni ale aparatului digestiv: enterite, enterocolite, reduce aciditatea stomacului, diaree rebele, gastrite hiperacide, ulcere gastrice, pirozis, ameliorarea digestiei;
v afectiuni pulmonare: tuse, raceala, bronsite, angine, stari febrile;
v afectiuni cardiace cu dureri;
v afectiuni renale si genitale: dismenoree, metroragii;
v afectiuni oculare, bucale si nazale: conjunctivite, stomatite, afte, nevralgii dentare, laringite, faringite, rinofaringite;
v reumatism, guta;
v boIi de piele: eczeme, pustule, rani, eruptii tegumentare.
Forme de utilizare
UZ INTERN
v Infuzie din 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, inainte de mesele de dimineata si seara, cu efecte contra tusei, racelii si bronsitei precum si contra durerilor de cap, de stomac si de inima.
v Decoct din 1 Iingura de tulpini tinere taiate marunt Ia 250 ml de apa; se fierbe pana cand apa se ingaIbeneste si se bea o cana seara, in bolile de rinichi si diaree.
v Frunze consumate crude sau in supe de verdeturi (in amestec cu frunze de mur, urzica, banutei, patlagina si flori de coada soriceluIui), cu valoare terapeutica datorita continutului ridicat in vitamina C.
v Ceai alimentar aromatic din frunze de zmeur impreuna cu frunze de mur si afin, recomandat pentru consumul copiilor si bolnavilor, mai ales in perioadele reci cand sunt mai frecvente virozele si gripele.
UZ EXTERN
v lnfuzie din 2 lingurite de frunze uscate in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se foIoseste pentru comprese pe ochi in caz de conjunctivita sau in eruptii cutanate, rani, ulceratii si nevralgii dentare.
v Infuzie din 2-3 lingurite de frunze uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se foloseste ca gargara in stomatite, laringite, faringite, inflamatii ale gatului, tuse si raceli, avand efecte emoliente datorita continutului in mucilagii.
v Frunze uscate Ia soare care se fierb 2 minute in apa si se aplica sub forma de cataplasme in boli de piele (eczeme, furuncule, panaritiu, abcese, eruptii tegumentare) sau pe sani durerosi inainte de menstre.
v Fructele sunt utilizate in industria alimentara si casnica Ia prepararea de dulceturi, gemuri, marmelade, jeleuri, compoturi, serbet, peltea, lichioruri (zmeurata), rachiuri, vinuri etc.
v Sucul de zmeura se prepara din 200 g de fructe de zmeura, fragi, afine si capsuni, spalate si stoarse prin tifon, se indulceste cu zahar si se consuma imediat.
v Siropul se prepara din suc de fructe si zahar in parti egale; se fierbe pana se obtine o consistenta suficienta. Se utilizeaza ca diuretic si racoritor in bolile febrile, stimulent si tonic pentru persoane in varsta (amestecat cu vin de calitate) sau pentru corectarea gustului neplacut al unor medicamente.
v Otet de zmeura din 1,5 kg fructe si 1 litru de otet alb; se macereaza 10 zile, se strecoara si se trece in sticle bine inchise. Prin inlocuirea otetului cu alcool de 60-70°, se obtine zmeurata dupa indulcire cu zahar sau miere.
v Spuma de fructe cu gris preparata din 150 g de fructe zemoase (eventual in amestec cu capsuni, afine, visine), 20 g de gris, 15 g de zahar si 250 ml de apa. Se stoarce sucul din 75 g de fructe, iar pulpa stoarsa impreuna cu restul de 75 g de fructe intregi se fierb si se strecoara. In lichidul rezultat se adauga treptat grisul si zaharul, continuand fierberea inca 4 minute. Se continua amestecarea spumei inca 5 minute Ia rece si se adauga sucul de fructe. Se recomanda in gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefactie, hepatita acuta si cronica, rectocolita hemoragica, insuficienta cardiaca, hipertensiune, ateroscieroza, afectiuni renale, boli infectioase.
v Fructe proaspete consumate ca desert cu efect inviorator si usor laxativ.