Hipertensiunea arterială este cea mai răspândită boală a omenirii, afectând circa 20 % din populaţia adultă. Se consideră că, în prezent, circa un miliard de oameni sunt hipertensivi iar peste două decenii vor fi 1,5 miliarde bolnavi. Statisticile arată că această boală şi complicaţiile sale fac mai multe victime decât cancerul şi accidentele de circulaţie la un loc. Se apreciază că în anul 2025 procentul bolnavilor de hipertensiune va ajunge la 30 % din populaţia globului.

 În întreaga lume, hipertensiunea a devenit principala cauză a morbidităţii, corelată cu îmbătrânirea treptată a populaţiei şi cu frecvenţa ridicată a factorilor de risc (tabagismul, hiperglicemia, obezitatea şi sedentarismul). Din cauza acestei maladii, omenirea plăteşte, anual, cu 7,5 milioane de vieţi pierdute. 

România este una dintre ţările europene cu cea mai mare frecvenţă a bolilor cardiovasculare, inclusiv a hipertensiunii arteriale. Studiile au arătat că 40 %, aproape jumătate din populaţia ţării, suferă de hipertensiune, numărul bolnavilor, în continuă creştere, constituie o adevărată problemă de sănătate publică, situându-se printre primele cauze de deces. Rata mortalităţii cauzată de afecţiunile cardiovasculare este de 61 % din numărul total al deceselor, faţă de 37 % în Uniunea Europeană.

Hipertensiunea a devenit un factor major de risc petru afectarea vasculară coronariană, cerebrală şi renală.

Boala constă din creşterea permanentă sau accidentală a presiunii de curgere a sângelui din ventriculul stâng spre sistemul arterial şi venos. Valorile normale ale presiunii arteriale sunt încadrate între 13 cm coloană Hg (maxima) şi 8 cm Hg (minima), indiferent de vârstă. La persoanele bolnave de diabet zaharat valorile normale cresc cu 0,5 cm Hg. Peste aceste valori se consideră instalarea hipertensiunii arteriale în 3 trepte:

*moderată cu valori de 15-17 cm Hg, când muşchii inimii se contractă pentru pomparea sângelui (presiune sistolică) şi 9-10 cm Hg când muşchii inimii sunt relaxaţi (presiune diastolică);

*medie cu valori de 18-19 cm Hg (sistolică) şi 10,5-11,5 cm Hg (diastolică);

*critică la valori care depăşesc 20 cm Hg (sistolică) şi 12 cm Hg (diastolică).

În toate aceste cazuri, sângele este pompat cu un efort foarte mare iar inima şi vasele sanguine sunt puternic solicitate şi treptat degradate.

Valoarea minimă (diastolică) este datorată rezistenţei la dilatare a arterelor periferice, fiind un indiciu precis al instalării hipertensiunii, întrucât arată că inima are dificultăţi de a se relaxa chiar în starea de odihnă.

Limitele fiecărei trepte prezintă mici variaţii în funcţie de vârstă, sex şi greutate corporală, fiind ceva mai ridicate la bărbaţi şi la persoane obeze şi mai în vârstă. S-a stabilit că hipertensiunea poate să apară încă din tinereţe. Până la vârsta de 30-40 de ani apare hipertensiunea subacută, datorată unor stări tensionate, emoţii mari şi supraeforturi fizice şi intelectuale. La vârsta de 40-50 de ani apare hipertensiunea oscilantă, cu modificări numai la presiunea sistolică, în cazul stărilor emotive sau la eforturi. După vârsta de 55-60 de ani se poate instala hipertensiunea fixă, cu valori permanent ridicate, datorită reducerii elasticităţii aortei şi a instalării aterosclerozei.

Unele persoane cu tensiune normală pot avea simptome de hipertensiune datorate emoţiilor ivite în momentul măsurării tensiunii în cabinetul medical, cu valori mai mari decât cele constatate la domiciliu. Aceasta se numeşte „hipertensiune în halat alb”. de aceea este necesară măsurarea tensiunii timp de 4-6 săptămâni, la diferite ore din zi şi în diferite locuri.

La copii predispoziţia pentru hipertensiune se constată la cei obezi şi cu hipersecreţie de androgeni. Un studiu american  arată că, între vârstele de 24 şi 32 de ani, există 19 % bolnavi de hipertensiune, cu variaţii între vârste: 27 % la bărbaţi şi 11 % la femei.

Principalele cauze

Studierea factorilor de risc este necesară pentru stabilirea unei strategii preventive, coerente şi eficiente.

Circa 95 % dintre cazurile de hipertensiune au drept cauză creşterea rezistenţei vasculare periferice, ca urmare a vasoconstricţiei sau a obturării vaselor, în urma depunerii plăcilor de colesterol. La acestea se adaugă cauze ereditare, congenitale (deformarea aortei), endocrine, diabetul zaharat moştenit.

După cum se constată, hipertensiunea arterială esenţială este o boală multifactorială, cu o predispoziţie ereditară certă. Dacă există antecedente ereditare cu hipertensiune în familie, va creşte cu 20-70 % riscul de moştenire a bolii la copii. Dacă ambii părinţi au hipertensiune, riscul se poate dubla pentru descendenţi.

Alţi factori  legaţi de genetica individuală sunt: vârsta, sexul, rasa şi tipul de personalitate. Este cunoscut că hipertensiunea arterială este rar întâlnită în perioada copilăriei şi a adolescenţei. Se înregistrează o creştere a valorilor HTA după vârsta de 30-40 de ani. Creşterea este progresivă cu înaintarea în vârstă, ajungând la 50-70 % după 65 de ani.

Sexul diferenţiază frecvenţa bolii între bărbaţi şi femei. Până la 50 de ani, frecvenţa este mai mare la bărbaţi (fumători sau supuşi unui stres fizic şi psihic excesiv) dar, devine mai mare la femei, mai ales dacă sunt fumătoare, dacă folosesc contraceptive hormonale steroidice şi dacă s-a instalat obezitatea, colesterolemia şi scăderea toleranţei la glucoză.  

În legutură cu rasa se constată că negrii afro-americani au o frecvenţă mai mare de hipertensiune, la toate vârstele. La persoane din rasa albă, un risc crescut de hipertensiune apare la cei agresivi, cu spirit de ambiţie, permanent în ceartă şi competiţii.

Alţi factori declanşatori ai hipertensiunii sunt: hiperuricemie, funcţionarea defectuoasă a rinichilor, poliglobulie, ateroscleroză, graviditatea la femei, consumul excesiv de alcool, tutun, dulciuri, cafea, ceai negru, eforturile fizice şi intelectuale, condiţiile de stres, emoţiile intense, stările tensionate şi chiar zgomotele intense. S-a stabilit că un zgomot de 70 decibeli, timp de o oră pe zi, poate mări substanţial tensiunea arterială, provocând palpitaţii puternice şi bătăi neregulate ale pulsului (atenţionare muncitorilor din tinichigerie).

 Obezitatea este asociată cu hipertensiunea în aprox. 80 % din cazuri. La hipertensivii obezi debitul cardiac creşte, mărind riscul unei patologii cardiovasculare complexe. de asemenea sedentarismul creşte riscul de apariţie a hipertensiunii, cu atât mai mult cu cât favorizează apariţia obezităţii. Când hipertensiunea coexistă cu diabetul, nivelul ridicat al colesterolului, obezitatea şi tabagismul, creşte de câteva ori riscul producerii atacurilor de cord şi al accidentelor vasculare cerebrale.

Este frecventă instalarea hipertensiunii la persoanele agresive, impulsive precum şi la copiii supraponderali care, ajunşi la maturitate, vor suferi de tensiune şi de alte tulburări cardiovasculare.

Simptomele bolii

În majoritatea cazurilor, hipertensiunea este o afecţiune frecvent asimptomatică, fără manifestări distincte. de aceea boala este supranumită „ucigaşul tăcut”.

La început boala are un caracter oscilant care durează câţiva ani după care se instalează o hipertensiune fixă, care semnifică prezenţa aterosclerozei.

Există şi cazuri în care hipertensiunea se manifestă prin dureri de cap, mai ales dimineaţa, vertij la ridicarea din pat, ameţeli, oboseală intelectuală, insomnii, transpiraţii, zgomote în urechi, sângerări din nas, apariţia unor puncte luminoase în câmpul vizual şi senzaţia de degete amorţite.

La copii cu hipertensiune pot să apară semne de encefalopatie, cefalee, greţuri, vărsături, tulburări vizuale, mentale şi de memorie, confuzii, hemipareze şi chiar come, cu diferite grade de profunzime.

O tensiune netratată corespunzător poate fi un important factor de risc întrucât evoluează, frecvent, spre afecţiuni agravante, ateroscleroză coronariană, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, arterite, hemoragii retiniene, stenoza carotidelor, insuficienţă renală cronică, pierderea graiului şi pareză (parţială sau totală). Din statistici rezultă că 50 % din bolnavii hipertensivi suferă de cardiopatie ischemică iar 20 % mor de infarct cerebral.

Din revista americană „Harvard Heart Letter” se conclude că hipertensiunea arterială poate fi cauza multor probleme sexuale, atât la bărbaţi cât şi la femei, datorită efectului toxic al medicamentelor chimice recomandate pentru scăderea tensiunii. Aceste medicamente diminuează fluxul sanguin la nivelul organelor genitale şi provoacă  disfuncţii erectile şi reţineri de ejaculare la bărbaţi, dureri în timpul actului sexual şi dificultăţi în momentul orgasmului la femei.

Tratamentele fitoterapeutice

Pentru normalizarea tensiunii arteriale se utilizează o medicaţie de durată cu preparate hipotensive, hipotonice, vasodilatatoare, diuretice, colagoge, coleretice, calmante şi depurative (pentru eliminarea sodiului şi a altor toxice).

Principalele medicamente antihipertensive, existente în farmacii, sunt de provenienţă vegetală (Hiposerpil, Hipazin, Raunervil) având în compoziţia lor reserpină, rescinamină şi serpentină, obţinute din planta Rauwolfia serpentina. Mecanismul de acţiune constă din inhibarea reîncărcării cu noradrenalină a veziculelor presinaptice.

Alte tratamente se fac cu infuzii, decocturi sau tincturi utilizate pe lungă durată, chiar tot restul vieţii, în funcţie de starea bolnavului şi de evoluţia bolii. Au o mare eficienţă ceaiurile din :

*păducel (flori, frunze, fructe) din care se prepară infuzie (2 căni pe zi9 sau tinctură (10-15 picături de 2-3 ori pe zi) pentru normalizarea tensiunii arteriale (tratează atât hipertensiunea cât şi hipotensiunea) şi a ritmului cardiac;

*talpa gâştei (herba) din care se prepară infuzie (câte 5 linguri pe zi) sau tinctură (câte 20 picături de 2 ori pe zi, timp de 1 săptămână), cu efecte sedative şi hipotensoare în reglarea presiunii sângelui şi a ritmului cardiac;

*isop (herba) din care se prepară infuzie (se iau 2 căni pe zi) cu efecte vasodilatatoare în sistemul arterial;

*rozmarin (frunze) din care se prepară macerat la rece în glicerină (se iau câte 3-5 picături de 3 ori pe zi) pentru combaterea hipertensiunii, asociată cu retenţia hidrică şi unele afecţiuni hepatobiliare;

*saschiu (frunze) recomandate în hipertensiune şi ateroscleroză coronariană;

*sulfină galbenă (flori) pentru scăderea tensiunii prin dilatarea vaselor periferice;

*traista-ciobanului (herba) din care se prepară macerat la rece şi se consumă 2 căni pe zi, fracţionate în mai multe reprize,  pentru normalizarea presiunii sângelui, atât la tensiune redusă cât şi ridicată (mai eficace la menopauza femeilor;

*anghinare (frunze) din care se prepară infuzie şi se câte o cană înainte de mesele de prânz şi seară, având acţiune coleretică şi diuretică, contribuind indirect la reglarea tensiunii arteriale;

*brusture (rădăcini) din care se prepară decoct şi se consumă 2-3 căni pe zi, din care una seara la culcare, având efecte în eliminarea toxinelor din organism şi în reglarea hipertensiunii;

*mesteacăn (frunze) cu acţiune hipotensivă prin eliminarea colesterolului depus pe pereţii vaselor;

*nuc (frunze) din care se prepară infuzie (se beau 1-2 căni pe zi) având proprietăţi uşor hipotensive;

*coacăz-negru (frunze, fructe) care previn puseurile hipertensive, insuficienţa cardiacă şi angina pectorală;

*zmeur (fructe) din care se prepară o infuzie şi se consumă câte ½ cană înainte de micul dejun şi înainte de cină, într-o cură de 7 zile.

Unele reţete includ vâscul ca remediu contra hipertensiunii şi a altor afecţiuni cardiace dar prezenţa unor substanţe toxice determină anumite restricţii în folosire, fiind administrat numai în amestecuri, cu doze strict controlate.

Amestecurile de specii medicinale, cu acţiuni hipotensive şi în tonifierea cordului, includ  plantele de mai sus, în anumite doze, la care se pot adăuga coada-şoricelului, coada-calului, mentă, lavandă, salvie, valeriană, arnică, măceşe, cimbrişor şi sunătoare, preparate sub formă de infuzii, macerate şi lichioruri.

La hipertensiunea senilă cu riscuri de hemiplegie se recomandă o tinctură din amestec cu: tinctură de valeriană 30 ml) + extract apos de vâsc (20 ml) + extract de păducel (10 ml) din care se iau zilnic câte 15-20 picături, de 3 ori pe zi.

Reţeta autorului

păducel (Crataegus monogyna), talpa gâştei (Leonurus cardiaca), valeriana (Valeriana officinalis), rozmarin (Rosmarinus officinalis), coada şoricelului (Achillea millefolium), isop (Hyssopus officinalis), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), usturoi (Allium sativum), coada calului (Equisetum arvense), roiniţă (Melissa officinalis), brusture (Arctium lappa), sulfină (Melilotus officinalis).

Apiterapia

Sunt recomandate câteva preparate cu efecte bune în normalizarea tensiunii:

-tinctură de propolis 30 %, lăptişor de matcă, polen cu lăptişor de matcă, miere de albine cu sfeclă roşie, macerat din miere de albine cu propolis şi suc de usturoi;

-mielită din miere de albine cu muguri de păducel, plop-negru, coacăz-negru, salcâm-japonez, mesteacăn, piersice şi mere.

Regimul alimentar

Pentru evitarea hipertensiunii şi redresarea la valori normale se impune un regim alimentar strict controlat, cantitativ şi calitativ, bogat în fructe şi legume, hipocaloric şi desodat. Se consideră că 80% din cazurile de hipertensiune înregistrate în ţările bogate se datorează unei alimentaţii greşite.

În primul rând se recomandă o alimentaţie predominant lacto-vegetariană, cu un aport suficient caloric, mai ales în sezonul rece. Bune efecte are cura de lungă durată (2 luni) cu sucuri de legume (câte 50 ml suc de sfeclă roşie, morcov, pătrunjel, păstârnac, tomate), cu adausul unei linguriţe de suc din usturoi, hrean şi lămâie, din care se beau câte 2-3 pahare pe zi.

Dacă nu sunt contraindicaţii pentru alte afecţiuni maladive, este deosebit de utilă, ca remediu preventiv, o cură de usturoi, înghiţind, zilnic, câte 2-3 căţei nemestecaţi (dimineaţa şi cu 30 minute înainte de mese, într-o cură de 2 luni) care influenţează favorabil ritmul şi contracţiile inimii, stimulează circulaţia sângelui, având un important rol vasodilatator, hipotensiv, fluidizant şi de curăţire a vaselor de sânge. Conţinutul ridicat de sulfide scade nivelul colesterolului rău (LDL) fixat pe pereţii arterelor. Usturoiul poate fi utilizat sub diferite forme (infuzie, decoct, macerat, tinctură, sirop), într-o cură de durată, mai ales la persoanele care au trecut de 50 de ani.

Efecte bune s-au constatat dacă se foloseşte ardeiul iute (bogat în capsicină), cartofii fierţi şi sucul de cartofi (bogate în cocoamină cu capacitate de reducere a tensiunii), seminţe măcinate de mărar amestecate cu miere, sâmburi de caise (6-7 luaţi dimineaţa pe stomacul gol) şi pepene roşu (bogat în L-citrulină şi potasiu care îmbunătăţesc funcţia arterială şi scad valorile tensiunii). Nu trebuie neglijate nici infuziile din teci uscate de fasole sau decocturile din rădăcini şi frunze de pătrunjel.

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, se bea limonadă preparată din zeama unei lămâi, îndulcită cu miere de albine. O altă reţetă de casă constă din tocarea unei lămâi (inclusiv coaja) care se amestecă cu 10 g drojdie de bere şi se consumă fracţionată în două zile, câte ½  din cantitatea preparată. Tot dimineaţa, (înainte de micul dejun) şi seara (înainte de culcare) se va consuma câte o lingură de ulei de măsline, porumb sau floarea soarelui, cu efecte dietetice contra hipertensiunii, prin dizolvarea colesterolului sanguin şi a lipidelor serice.

Se va limita consumul de băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr, responsabile de creşterea tensiunii sistolice şi diastolice şi creşterea mortalităţii cauzate de atacurile cerebrale şi coronariene.

În cazuri mai grave, cu tensiuni peste 18-20 cm Hg, regimul alimentar prevede, săptămânal, o zi de cruţare numai cu legume şi fructe iar la persoanele obeze cura se prelungeşte la 2-3 zile pe săptămână.

În restul zilelor se trece la o alimentaţie cu legume şi fructe, bogate în săruri de potasiu şi în vitamine care degradează colesterolul din ficat şi din vasele sanguine. Pe lângă acestea pot fi consumate carne de vită şi pasăre (fiartă sau rasol), peşte slab, lapte degresat, iaurt, brânză de vaci, cartofi fierţi, pâine integrală fără sare, ulei vegetal, cereale germinate, albuş de ou, bulion de legume, pişcoturi crocante, fructe (proaspete, coapte, compoturi).

Alimentele interzise sunt: carnea de porc, raţă şi gâscă, mezeluri, afumături, grăsimi animale, untură, slănină, prăjeli, vânat, peşte gras de crescătorie şi sărat, organe, conserve din carne şi peşte, brânzeturi grase şi sărate, unt, caşcaval, gălbenuş de ou sub formă de ochiuri şi jumări, condimente iuţi, murături, pâine caldă, produse zaharoase, snacks-uri, fructe oleaginoase (nuci, alune), cafea, ape minerale sodate, băuturi acidulate şi băuturi alcoolice tari-ţuică, lichior (bărbaţii pot consuma zilnic maxim 2 păhărele alcool iar femeile numai 1 păhărel). Unele studii arată că un consum moderat de bere ar reduce tensiunea arterială, având un conţinut bogat în Mg şi K dar sărac în zahăr, colesterol, calciu şi sodiu.

Consumul maxim de sare nu trebuie să depăşească 2-3 g pe zi, unele persoane manifestând o sensibilitate la sare (ex. diabetici, supraponderali, dislipidemici, vârstnici, bolnavii de insuficienţă renală, populaţia neagră).

Fumatul determină creşteri de scurtă durată (30 minute) a tensiunii arteriale precum şi creşterea frecvenţei cardiace, cu eliberarea de norepinefrină, mediate de nicotină. Cât priveşte consumul de cafea, informaţiile sunt contradictorii: unele persoane se simt rău după o singură ceaşcă, datorită efectului de vasoconstricţie produs de cofeină. Alte persoane pot tolera consumul zilnic a 2-3 ceşti.

Cantitatea de lichide se va reduce parţial, mai mult în cazurile în care hipertensiunea este asociată cu insuficienţa cardiacă.

Regimul de viaţă

Stilul de viaţă echilibrat la bolnavii de hipertensiune trebuie să fie respectat pe toată durata vieţii pentru a evita apariţia unui accident cerebral cu paralizii, deficiemţă de vorbire sau chiar deces spontan.

Sub controlul permanent al familiei, se vor evita conflictele, solicitările nervoase, stresuri, stări de anxietate, depresii psihice, nopţi nedormite. de asemenea se vor evita eforturile fizice şi intelectuale exagerate precum şi sporturile de performanţă. Bolnavul nu se va expune timp îndelungat la soarele amiezii în cursul verii şi nici nu va urca la altitudini prea mari (la munte sau chiar cu avionul).

Se impune un program echilibrat de muncă (maxim 6-8 ore pe zi), armonizat cu odihnă şi somn de 8-9 ore în fiecare noapte. Relaxarea zilnică se va face prin plimbări pe jos (circa 5 km), în aer nepoluat, evitând obezitatea şi  sedentarismul în pat sau la televizor.

Timpul liber va fi organizat în mod plăcut şi odihnitor în funcţie de preocupările fiecăruia (lectură, muzică, teatru, sporturi de plăcere), combinate cu practicarea de exerciţii fizice uşoare (jogging, mersul pe bicicletă, înotul) şi gimnastică medicală după toleranţa bolnavului.

Tratamentele medicamentoase pentru scăderea presiunii sângelui includ agenţi betablocanţi, vasodilatatoare, diuretice şi inhibitori (enzima de conversie a angiotensinei). Atenţie la consumul de paracetamol, luat ca analgezic dar care s-a dovedit vinovat de creşterea tensiunii la femei, datorită conţinutului de acetaminofen. În mod similar, ibuprofenul din categoria antiinflamatoarelor nesteroidiene măreşte riscul de hipertensiune.

Ţinând seamă de riscul major al hipertensiunii arteriale în declanşarea accidentelor vasculare cerebrale, a infarctului miocardic şi a insuficienţelor cardiace şi renale, este absolut necesar un control sistematic, folosind tensiometrul la cel puţin o oră după masă, după o cafea sau după un efort fizic substanţial (urcarea scărilor). 

                                             x x x

Se poate aprecia că limitarea efectelor grave ale hipertensiunii arteriale va fi pe deplin posibilă  printr-o strânsă cooperare, pe plan terapeutic, între bolnavi, medici şi membri ai familiei.