Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ
Aparitia sclerozei multiple in placi, mai ales la varste tinere, arata cat de rapid poate fi franta bucuria vietii de o suferinta atat de cumplita, declansata fara nici un semn prealabil. Cunoscand cauzele, simptomele si semnele posibile de agravare, bolnavul poate accepta, cu optimism, metodele tratamentului naturist, verificate prin experiente seculare.
Numita si leuconevraxita sau „boala cu o mie de fete“, scleroza multipla in placi este o afectiune degenerativa foarte grava a sistemului nervos central. Maladia survine in special la varste tinere, intre 18-30 de ani, provocand un handicap motor greu de suportat.
Boala consta din aparitia unor multiple leziuni, cu distrugerea invelisului alb (mielina) ce acopera creierul, maduva spinarii si fibrele nervoase. Aceste focare de demielinizare se formeaza in urma degradarii mielinei, acea substanta lipidica ce inconjoara fibrele nervoase, asemenea izolatiei unui fir electric, avand rolul de a permite nervilor sa transmita influxul nervos cu mare rapiditate.
Prin atacarea mielinei, nervii isi pierd capacitatea de a transmite informatiile de la creier spre celelalte parti ale corpului (sau invers), intr-un proces degenerativ care se poate desfasura pe o durata de 10-20 de ani, cu degradarea treptata a neuronilor. Astfel, sunt afectate functiile cerebrale si apar simptomele unei invaliditati progresive.
Scleroza multipla, o boala autoimuna
Statisticile arata ca femeile tinere sunt de 2-3 ori mai afectate decat barbatii, din cauza unui sistem imunitar mai slab fata de antigenii cerebrali.
Cu toate cercetarile intreprinse, cauzele declansarii bolii sunt greu de cunoscut cu certitudine. Sunt lansate mai multe ipoteze legate de cauze mecanice, virotice, toxicologice si genetice. Se iau in consideratie unele traumatisme locale si infectari virotice eruptive (rubeola, rujeola, variola, varicela, herpes, scarlatina). Se pare ca un asemenea virus, aflat in stare latenta in corpul uman, joaca un rol determinant in dezvoltarea bolii, deregland sistemul imunitar. Virusul activeaza producerea in sange a unui exces de limfocite care patrund in creier si distrug sistemul de aparare al organismului. Din acest considerent, scleroza multipla poate fi considerata o boala autoimuna in care sistemul imunitar ataca propriile tesuturi si celule si distruge invelisul de mielina ca si cum ar fi un corp strain.
Un alt factor luat in consideratie este regimul alimentar necorespunzator care poate intoxica sangele, lipsind organismul de elementele nutritive vitale.
Simptomele tipice de manifestare
In evolutia bolii apar: tulburari de echilibru, deviere in mers, dereglari de coordonare a miscarilor (ataxie), crize cu dureri musculare si faciale (nevralgie trigeminala), furnicaturi, intepaturi, amorteli si tremuraturi ale membrelor si ale capului, complicate pana la senzatia de „zona moarta“. Treptat, apar dereglari de vorbire (balbaiala si pierderea glasului) precum si dereglari de vedere (strabism convergent, dublarea imaginii sau incetosare), pe un fond de astenie, oboseala generalizata (fizica si intelectuala), ameteli, vertij si dureri de cap. In multe cazuri intervin probleme sexuale (impotenta), incontinenta urinara si constipatii.
Boala este insotita de tulburari psihice cu apatie generala, stari de depresii, pierderea memoriei, scaderea capacitatii de rationament si „impietrirea sufletului“, cauzata de pierderea sperantei de vindecare si de unele conflicte interne intre intentiile bolnavului si posibilitatile de realizare in viata cotidiana.
La persoanele obeze, boala avanseaza rapid
Dupa contractarea bolii vor exista perioade de ameliorare in alternanta cu perioade de agravare si cu evolutii lente sau rapide, spre instalarea unor infirmitati greu recuperabile.
Suferintele se agraveaza prin frecventa mare a puseurilor evolutive si a crizelor specifice, mai repede la persoane cu obezitate avansata, la cele aflate in stari stresante, precum si la femei gravide. Pe langa deteriorarea mintala are loc scaderea fortei musculare a membrelor inferioare, cu evolutie spre paraplegie spastica, hemipareze sau tetrapareze, paralizii oculare si faciale.
Evolutia bolii este de lunga durata, ducand la un mare grad de invaliditate, mai ales in prezenta unor factori agravanti: frig, umezeala, oboseala fizica si nervoasa, boli febrile, alcool in exces si, mai ales, conflicte din familie si din societate.
Ce remedii recomanda fitoterapia?
Tratamentele naturiste au menirea sa mareasca intervalele dintre crize si sa reduca gradul de nocivitate al acestora, paralel cu o revigorare a sistemului imunitar. Pentru aceasta, se vor vindeca toate infectiile din organism (dentare, renale, genitale, gripe, sinuzita, amigdalita) si se va respecta un tratament adecvat, completat cu regim alimentar si de viata strict controlate. Prin aceasta, boala poate fi tinuta sub control, urmarind o ameliorare treptata a starii de sanatate, pana la vindecare.
Remediile din plante se impun in terapii de lunga durata si apeleaza la numeroase specii de plante medicinale, administrate dupa un program saptamanal, separate sau in amestecuri, mai ales in intervalele dintre puseuri.
Prin aceste tratamente se urmareste, in primul rand, dezintoxicarea si revigorarea organismului.
Pentru uz intern, se prepara:
– infuzie din frunze de salvie (cate doua cani in doua zile pe saptamana, luni si joi), cu efecte favorabile asupra paraliziilor si pentru imbunatatirea circulatiei periferice;
– infuzie din herba de cretisoara (cate 3 cani in doua zile pe saptamana, marti si vineri);
– infuzie din herba de coada-soricelului (cate doua cani, inainte de mesele de dimineata si seara, in doua zile pe saptamana, miercuri si duminica);
– macerat timp de 8 ore de vasc alb (o lingurita la 200 ml apa rece, din care se bea cate o cana pe zi, sambata, indulcita cu miere);
– infuzie din herba de pufulita cu flori mici (doua lingurite la 250 ml apa clocotita), care se bea cu 30 de minute inainte de micul dejun, adaugand trei linguri de bitter suedez;
– infuzie din herba de silur – Euphrasia officinalis – (o lingurita la 250 ml apa clocotita), din care se beau cate doua cani pe zi;
– decoct din flori de soc (o lingurita la 250 ml apa clocotita), din care se bea cate o ceasca inainte de mesele de dimineata si seara;
– tinctura din flori de lavanda (20 g macerate in 100 ml alcool 700, timp de 14 zile), din care se iau cate 10 picaturi de doua ori pe zi, intre mese, avand efecte in eliminarea toxinelor si in stimularea activitatii glandelor endocrine;
– suc din frunze proaspete de macris (Rumex acetosella), din care se iau cate 3-5 picaturi de 6 ori pe zi, la intervale de o ora, cu diluare in ceai.
Preparate din amestecuri de plante
– infuzie dintr-un amestec format din: flori de paducel (4 linguri), flori de musetel (4 linguri), frunze de vasc (4 linguri) si usturoi (3 catei); se iau doua linguri de amestec la 250 ml apa fierbinte, se infuzeaza o ora, se strecoara si se beau 3 cesti pe zi, inainte de fiecare masa;
– infuzie din amestecul format cu: cretisoara (40 g), coada-calului (40 g), salvie (30 g), cimbrisor (30 g), coada-soricelului (30 g), urzici (30 g), ciubotica-cucului (20 g) si sunatoare (20 g); din amestec se ia o lingurita la 250 ml apa clocotita, care se infuzeaza 5 minute si se beau doua cani pe zi, cu adaos de bitter suedez si 5 picaturi de macrisul-iepurelui (la fiecare cana);
– infuzie din amestecul format cu tataneasa (30 g), trifoi-rosu (30 g), salvie (20 g), sunatoare (20 g), roinita (20 g), isop (10 g), lavanda (10 g), rozmarin (10 g), ventrilica (10 g); din amestec se ia o lingurita la 250 ml apa fierbinte, care se infuzeaza 2 minute si se beau 2 cani pe zi cu adaos de bitter suedez (o lingurita).
Bune efecte se constata si la folosirea speciilor: aloe, arnica, angelica, valeriana, busuioc, catina-alba, Ginkgo biloba, lemn-dulce, maces si galbenele.
Baile cu cimbrisor si urzica-vie stimuleaza irigarea sanguina
In uz extern se vor aplica:
– masaje cu tinctura de sunatoare, musetel, coada-soricelului, cimbrisor, menta, traista-ciobanului, radacini de tataneasa (20 g planta la 100 ml alcool 900) aplicate alternativ de 2-3 ori pe zi pe sira spinarii, incheieturi, solduri, picioare si portiunile musculare dureroase;
– masaje cu ulei de sunatoare, musetel, cimbrisor, coada-soricelului, galbenele, macerate in ulei timp de 10-15 zile, la soare, si aplicate pe coloana vertebrala si incheieturi, de 2 ori pe zi;
– cataplasme cu frunze zdrobite de branca-ursului, talpa-ursului, urechea-porcului si ierburi suedeze puse pe regiunea occipitala si pelviana, unde se tin timp de 4 ore;
– cataplasme cu terci din radacini de tataneasa (pulbere amestecata cu apa calda si putin ulei), aplicate pe regiunea sacrala si pe coloana vertebrala;
– bai generale si de sezut, timp de 20 de minute, la temperatura de 370C, folosind plante aromate (lavanda, tei, busuioc, pin, salvie, cimbrisor, musetel, sunatoare) amestecate in parti egale si tinute 24 de ore intr-un saculet de panza pus in apa calda a baii, cu efecte bune in paralizii;
– bai generale cu cimbrisor si urzica-vie (cate 200 g la cada de baie), cu actiune asupra muschilor si tesuturilor si de stimulare a irigarii sanguine;
– perne umplute cu pedicuta, tinute pe zonele dureroase.
Terapia cu venin de albine
Veninul albinelor contine circa 18 substante cu activitate terapeutica, dovedindu-se tamaduitor inca din vremuri stravechi in tratarea multor afectiuni, printre care artrita cronica, boli inflamatoare si degenerative si, mai ales, in scleroza multipla in placi. In acest caz, se aplica intepaturile directe ale albinelor, pe o durata de aproximativ 6 luni, repartizate in 2-3 sedinte pe saptamana. Se adopta si metoda recoltarii veninului in fiole, dupa care se injecteaza sub piele, uneori amestecandu-l cu un anestezic local.
Tratamentele cu medicamente
Se fac cu diferite preparate de sinteza chimica, intre care pot fi amintite azathioprina, ciclofosfamida, corticoizii si, mai nou, interferonul-beta. Acesta din urma are un cost foarte ridicat pentru un tratament de minimum doi ani. In plus, au fost constatate unele efecte secundare, atat la nivel local (inflamatii, dureri, necroze), cat si general (convulsii, anxietate, depresie psihica, instabilitate emotionala, confuzii si complicatii, care slabesc organismul deja suferind).
Alimentatia trebuie sa normalizeze metabolismul
Este bine cunoscut ca infectiile din organism afecteaza rinichii si ficatul, ducand la intoxicarea creierului. de aceea, mentinerea ficatului si a rinichilor in stare sanatoasa este o conditie esentiala pentru a reduce afectarea celulelor creierului.
O alimentatie corecta poate fi considerata o parghie importanta in tratamentul sclerozei in placi. Hrana va fi strict controlata, pentru a asigura imbunatatirea digestiei si nor-malizarea metabolismului.
La mesele zilnice se vor consuma multe legume proaspete (salata verde, spanac, morcov, varza alba si rosie, telina, marar, patrunjel frunze si radacini, praz, usturoi), la care se pot adauga proteinele necesare prin carne slaba de pasare (ex. curcan), peste (crap, macrou, biban, stiuca, pastrav, rosioara, sardina), 3-4 oua pe saptamana, telemea de oi sau de capra, lapte de iapa (consumat zilnic). Este indicat ca in mancare sa se puna un varf de cutit de ghimbir (pulbere).
Alte alimente admise sunt: cartofi, fasole verde, uleiuri vegetale presate la rece, paine integrala (numai 1-2 felii pe zi) si produse apicole (miere de albine, propolis, polen (40 g/zi).
Pentru deschiderea poftei de mancare va fi eficienta o salata de varza murata cu putin chimion, coriandru si ulei vegetal, care se consuma ca aperitiv la mesele de pranz si seara. Dupa placul bolnavului, se propune un amestec de grau germinat (200 g), fulgi de ovaz (100 g), paine graham (100 g), un ou fiert si un litru de lapte dulce, lapte acru sau iaurt.
Fiecare masa se incheie cu fructe (mere, pere, piersici, caise, prune uscate neafumate, struguri, pepeni verzi, nuci, alune, grepfrut, banane, zmeura, capsuni, afine, coacaze, stafide, smochine, migdale, ananas). Ca bauturi sunt recomandate sucurile de morcov, telina si sfecla rosie (pentru intarirea imunitatii naturale), sucuri de fructe si compoturi, precum si apa plata consumata fara restrictie.
Se exclud din alimentatie: carnea de porc, rata si gasca, grasimi animale, afumaturi, mezeluri, conserve, prajeli, peste afumat, ansoa, sardele, branza grasa, lapte integral, produse zaharoase concentrate, alimente care contin aditivi (E-uri), precum si unele bauturi alcoolice (vin, bere, coniac, tuica) si nealcoolice (cola, ceai negru, ape carbogazoase).
In majoritatea cazurilor se constata un deficit de vitamine si de saruri care poate fi echilibrat cu suplimente de alimente care contin complexul B, E, F, lecitina si minerale, mai ales drojdie de bere uscata, germeni de grau, ovaz incoltit si orez integral. Un tratament complex cu vitamina B, Mg are efect clar in regenerarea nervilor periferici, in hiperiritabilitatea neuromusculara, spasmofilie, anxietate si polinevrite.
Trebuie evitate starile stresante si tensionate
In activitatea de supraveghere zilnica a bolnavului cu scleroza multipla, membrii familiei nu vor neglija asigurarea suportului emotional, asistenta sanitara si sociala necesara, cu respectarea urmatoarelor conditii obligatorii;
– evitarea frigului si a umezelii, care ar putea provoca raceli si gripe;
– evitarea oboselii fizice si nervoase;
– antrenarea la mers zilnic pe jos, la sporturi usoare (inot) si gimnastica medicala de recuperare, cu miscari usoare si masaje pe grupe musculare, pentru stimularea circulatiei sanguine;
– limitarea expunerii prelungite la surse generatoare de unde electromagnetice (televizor, calculator, monitor, telefon celular);
– program zilnic de dusuri reci (dimineata si seara) si bai fierbinti;
– bai zilnice de soare fara expunere prelungita la radiatii solare directe;
– tratarea diferitelor infectii interne;
– evitarea supararilor si a starilor tensionate declansate in prezenta bolnavului, care are mare nevoie de calm, intelegere, rabdare si dragoste.
Atitudinea pacientului va trebui sa fie permanent constructiva, sa elimine sentimentele de fronda, rigiditate, incapatanare si teama si sa dea frau liber credintei in vindecare sigura. Va pastra permanent speranta realizarii planurilor sale de viitor.
Bolnavul nu trebuie sa se simta vinovat de imbolnavirea sa si de problemele create in familie. El va participa activ la masurile de insanatosire, exersand permanent programul de recuperare si de mentinere a stabilitatii fizice si psihice. Va accepta prietenia acelor persoane care ii inteleg situatia si il va ajuta sa nu se prabuseasca intr-o impietrire a sufletului si a mintii.
Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 16.08.2009.
Sursa imagine: Bellespics.eu