GALIUM VERUM L., GALIUM MOLLUGO L., GALIUM APARINE L.
Familia Rubiaceae
Alte denumiri populare: floarea Sfantului Ion, inchegatoare, smantanica, cornatel, asprisoara, turita lipicioasa, beteala reginei.
Descriere
Planta erbacee, perena cu rizomi subtiri si ramificati si radacini adventive. Tulpina este erecta, cilindrica, glabra, inalta de 30-100 cm. Frunzele sunt lineare, ascutite, foarte subtiri, lucioase, paroase pe fata inferioara, dispuse cate 8-12 in verticile, la fiecare nod. Florile sunt galben-aurii sau albe, mici, placut mirositoare ca mierea de albine, grupate in panicule terminate dense.
Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
Raspandire
Ocupa zone mari in Europa si Asia, de la campie pana in etajul montan la altitudinea de 2.500 m. Creste pe pajisti aride, fanete, tufisuri, poieni, marginea padurilor, drumurilor si cailor ferate.
Organele utilizate: Herba Galii – varfurile partii aeriene, fara radacini si tulpini lignificate.
Recoltarea
Se face in timpul infloririi, in lunile mai-septembrie, prin taiere la 3-5 cm deasupra solului. Se usuca la umbra in strat subtire, in poduri acoperite cu tabla, sau artificial la 40-50°C.
Continutul chimic
v glicozide: asperulina, quercetina, luteolina;
v coloranti galbeni si rosii;
v taninuri;
v acizi organici: citric, clorogenic;
v enzime de inchegare a laptelui;
v saruri minerale.
Proprietati terapeutice
v depurative (curatirea sangelui), diuretice;
v colagoge (favorizeaza secretia bilei);
v astringente, cicatrizante, antiinflamatoare si vulnerare (grabeste vindecarea ranilor);
v sudorifice (mareste secretia glandelor sudoripare);
v aperitive, aromatizante.
Indicatii terapeutice
v afectiuni dermatice canceroase: plagi canceroase pe piele, limba si laringe;
v boli cutanate: rani, furuncule, pecingine, ulceratii, eczeme zemuinde, raie, acnee, psoriazis, alte eruptii tegumentare;
v boli ale sistemului nervos: nevroze, epilepsie, isterie, insomnie, vertije;
v boli digestive: icter, calculoza biliara, curata ficatul si pancreasul de toxine,
v boli renale-genitale: elimina calculii, nisipul si deseurile toxice din rinichi si vezica urinara, edeme, afectiuni ale uterului, efecte afrodisiace;
v boli cardiace: regleaza circulatia sangelui la batrani;
v afectiuni ale glandelor tiroide si ale coardelor vocale;
v tumori ganglionare;
v dureri reumatice;
v boli de metabolism: obezitate, anemie;
v aromatizarea bauturior nealcoolice si alcoolice (lichioruri).
v colorarea si aromatizarea branzeturilor.
Forme de utilizare
UZ INTERN
v lnfuzie din 15-20 g de varfuri inflorite la 1 litru de apa clocotita; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri caldute pe zi, dintre care unul inainte de culcare, avand efecte sedative si antispasmodice in cazul dereglarilor neuro-vegetative (insomnie, isterie, epilepsie) si eruptii tegumentare si efecte diuretice in combaterea unor boli renale si genitale (retentie urinara, calculoza renala, afectiuni ale uterului).
v Infuzie din amestecul, in parti egale, cu dragaica + urzica moarta + splinuta (Solidago virgaurea) din care se ia 1 lingura la 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 2-3 minute si se consuma 3-4 cani pe zi de catre persoanele cu insuficienta renala care necesita dializa si persoanele carora li s-a extirpat un rinichi, avand efecte foarte bune in reglarea functiei rinichiului sanatos.
v lnfuzie din 1 lingura de herba uscata si maruntita de dragaica la 250 ml de apa clocotita; dupa infuzare timp de 2 minute se strecoara si se adauga infuzia preparata separat din 1 lingura de amestec format din 300 g de galbenele + 100 g de coada soricelului + 100 g de urzica moarta, peste care se toarna 250 ml de apa clocotita. Dupa infuzare 2 minute, se strecoara si se amesteca cele doua infuzii, din care se beau 4-6 cani pe zi sau cate 1 lingura la intervale de 20 de minute, in caz de cancer al limbii sau cancer laringian.
v Pulbere din planta din care se ia cate un varf de cutit pentru calmarea nervilor.
UZ EXTERN
v Decoct din 60-100 g de herba uscata si maruntita la 1 litru de apa rece; se fierbe 15 minute la foc potrivit, se strecoara si se foloseste sub forma de bai locale sau spalaturi, in diferite afectiuni ale pielii (pecingine, acnee, ulceratii vechi, rani zemuinde greu vindecabile) si in reumatism.
v lnfuzie din herba proaspata sau uscata de dragaica folosita pentru gargara in amigdalita, faringita, afectiuni ale corzilor vocale si ale glandei tiroide.
v Suc proaspat din planta de dragaica, spalata si trecuta prin extractor, care se picura pe plagi cutanate si cancer de piele, lasand sa se usuce treptat.
v Pulbere din frunze si flori uscate si macinate care se presara pe piele, cu efect cicatrizant in caz de eczeme, psoriazis, ulcere vechi, tumori ganglionare si plagi canceroase.
v Unguent preparat din 2 parti margarina, incalzita usor pe baia de apa, peste care se toarna 1 parte suc proaspat de dragaica obtinut la extractor. Se amesteca bine, pana la omogenizare, iar dupa racire se pastreaza in frigider si se aplica local, pe zonele afectate de cancerul pielii.
Alte utilizari
v Colorant natural din varfuri florale pentru branzeturile de Chester, carora le dau culoarea galbena-portocalie si gustul caracteristic.
v Inchegator al laptelui fara a imprima miros caracteristic.
v Surogat de cafea din fructele si radacinile de sanziene galbene cu miros si gust de cafea, care pot inlocui cicoarea.
v Buchete si cununi inflorite, puse Ia ferestre si pe acoperisul caselor, considerate ca aducatoare de noroc.
Sursa imagine: wikipedia.org