Învăţaţi să vă trataţi cu morcovi!
Articol publicat in ziarul Evenimentul din 09.03.2006.
Compoziţia sa extrem de bogată în substanţe active, precum vitaminele A, B, C, săruri minerale şi elemente ca fier, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sodiu, caroten face din morcov un aliment de primă importanţă, care nu ar trebui să lipsească din meniul zilnic al fiecărui om, fie el sănătos sau suferind.
Acţiunile remineralizante şi antianemice ale morcovului sînt date, mai ales, de conţinutul bogat în fier. Pentru a obţine un remediu foarte eficient în combaterea anemiei, dl prof. Milică ne-a spus că se amestecă 100 ml de suc de morcovi cu 200 ml apă minerală, apoi se adaugă miere de albine, de preferinţă polifloră, pînă la obţinerea unui sirop. Se ia cîte o lingură de preparat, de 8-10 ori pe zi.
O infuzie combinată foarte utilă în cazurile de anemie, convalescenţă, oboseală fizică şi psihică, stări de apatie şi lipsă de concentrare, este din 30 g morcov ras, 30 g măceşe, 10 g coacăze negre şi 30 g frunze de urzică. Se pun 2-4 linguriţe de amestec într-un vas şi peste ele se toarnă 2 pahare cu apă clocotită. Se lasă la infuzat, apoi se ţine în cuptor, la circa 70ºC, timp de o oră. Se strecoară şi se bea cîte jumătate de pahar de 3-4 ori pe zi, pînă la revitalizarea organismului.
În acelaşi scop se poate utiliza o băutură din suc de morcovi, suc de ridichi negre şi suc de sfeclă roşie, în părţi egale. Din acest amestec de sucuri se ia cîte o lingură, cu 15 minute înainte de cele 3 mese principale.Avînd şi mult calciu – aproximativ 30 mg la 100 g – morcovul ajută mult şi în menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor. Consumat regulat, morcovul ajută la prevenirea osteoporozei.
Reglarea tranzitului intestinal
Avînd multe fibre (pectine şi celuloză), morcovul reglează tranzitul intestinal atît în caz de constipaţie cît şi de diaree, iar pentru acţiunea sa cicatrizantă este recomandat, îndeosebi, în tratamentul ulcerelor gastrice şi enterocolitelor. În caz de constipaţie, se fierbe de 2 ori 1 kg de morcovi într-un litru de apă, iar din zeama obţinută se bea cîte 1 pahar, de 3 ori pe zi. Pentru combaterea diareei, se folosesc 15 g de seminţe de morcov, sub formă de pulbere. Se lasă să fiarbă în 300 ml apă 15 minute şi se strecoară. Se bea o jumătate de pahar dimineaţa, pe stomacul gol, o altă jumătate de pahar cu o oră înainte de cină şi încă una cu jumătate de oră înainte de culcare.
Împotriva gastritei, dl prof. Milică recomandă suc de morcovi cu puţină apă minerală şi miere de albine, din flori de salcîm, din care se bea de 3 ori pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol, după amiaza şi cu o jumătate de oră înainte de culcare.
Piele sănătoasă, vedere ageră
Procentul mare de caroten face ca morcovul să fie foarte indicat în procesul de creştere, în sporirea acuităţii vizuale dar şi în combaterea unor afecţiuni ale pielii. Practic, spune dl prof. Milică, morcovul întinereşte toate celulele şi ţesuturile din organism: “Betacarotenul este precursor al vitaminei A. Acest pigment, care dă morcovului culoarea portocalie, absorbit de organism, se transformă în vitamina A, excelentă pentru piele şi ochi. Protejînd celulele corpului de acţiunea nocivă a radicalilor liberi, substanţele conţinute de morcov încetinesc procesul de îmbătrînire”. Doar 50 ml de suc este de ajuns pentru a acoperi nevoile zilnice de vitamina A ale organismului.
Consumul de morcovi scade colesterolul şi curăţă sîngele
Dl prof. Milică spune că morcovul este o legumă care trebuie să fie inclusă zilnic în meniul hepaticilor, al reumaticilor, al celor suferinzi de artrită şi gută, precum şi în curele de dezintoxicare. Avînd în vedere că are numai 35 de calorii la 100 g, morcovul este un aliment privilegiat în curele de slăbire. Mai mult, fibrele conţinute de morcov contribuie la diminuarea colesterolului “rău” din sînge. Ca antianemic, diuretic şi depurativ, pentru întărirea vederii precum şi în boli hepatice, este bine să se consume zilnic, dimineaţa, 100 ml de suc de morcovi. În tot timpul anului, dar mai ales iarna, este bine să se consume morcovi pentru a întări mecanismele imunitare naturale ale organismului.