Articol publicat in ziarul Evenimentul din 16.10.2005. 

Infecţia cu Helicobacter pylory este implicată în declanşarea ulcerului gastric în aproximativ 70 la sută din cazuri şi a ulcerului duodenal în 90-100 la sută din cazuri. Medicina actuală a stabilit că sursa primară de contaminare este cîinele, iar contaminarea se face pe cale digestivă (mîini murdare, zarzavaturi şi fructe insuficient spălate), astfel încît aproximativ jumătate dintre adulţii de peste 50 de ani sînt potenţiali contaminaţi, fără a se declanşa simptome de îmbolnăvire – purtători sănătoşi ai acestui microb.

Ca şi în cazul altor agenţi microbieni întîlniţi în mediul nostru de viaţă, implicarea unor factori subiectivi, particulari cresc receptivitatea la infecţia cu Helicobacter şi la declanşarea bolii: reducerea acidităţii gastrice prin administrarea excesivă de antiacide gastrice, scăderea conţinutului de antioxidanţi din secreţia gastrică printr-o dietă inadecvată.

S-a mai demonstrat că infecţia cu Helicobacter pylory afectează nu numai segmentul gastro-duodenal, ci şi organele digestive şi prostata, putînd declanşa şi sinuzite bacteriene; acelaşi microb este incriminat şi în producerea acneei rozacee.

Tratamentul cu antibiotice este obligatoriu în acest caz, pentru eliminarea infecţiei care afectează în profunzime ţesuturile organelor digestive şi ale altor zone. Este de reţinut că există frecvente cazuri de recontaminare cu Helicobacter, la 1-2 luni de la cura de antibiotice (după ce testele medicale au evidenţiat dispariţia bacteriei).

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma Iaşi, fitoterapia actuală recomandă o serie de plante cu calităţi protectoare împotriva bacteriei Helicobacter: “Lemnul dulce, sub formă de ceai şi de tinctură, are o notabilă acţiune bactericidă asupra acestei bacterii; usturoiul, sub formă de tinctură, exercită o acţiune bacteriostatică şi, în funcţie de toleranţa locală, el se poate lua în cura de antibiotice, avînd acţiune sinergică împreună cu aceasta; fructele de cătină albă, prin aportul de oligoelemente (Zn, Se), bioflavone şi vitamina C, îmbunătăţesc troficitatea generală şi a mucoaselor, ca şi nivelul imunităţii generale şi locale; florile de păducel, prin conţinutul de catechine, inhibă procesele de producere a histaminei la nivelul mucoasei gastrice, care întreţin inflamaţia ca reacţie pro-infecţioasă; bioflavonele, în combinaţie cu vitamina C, contracarează secreţia de histamină în procesele inflamatorii ale mucoaselor şi acţiunea ei ulcogenă, neutralizînd radicalii liberi şi stabilizînd biomembranele celulare”.

În cazurile de hipoclorhidrie, cînd bariera acidă de protecţie la nivelul stomacului este afectată, dl Constantin Milică spune că se pot folosi următoarele preparate: coriandru – sub formă de ulei volatil; pătlagina – sub formă de extract hidroalcoolic şi de tinctură; coada şoricelului – sub formă de extract hidroalcoolic şi de tinctură.