Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ

Sunatoarea sau pojarnita este foarte mult utilizata de populatiile din majoritatea tarilor aflate in zona temperata a Europei, Asiei si Americii de Nord. In Romania este in atentia locuitorilor din diferite zone naturale, care i-au dat numeroase denumiri populare: crucea-voinicului, iarba-crucii, iarba Sfantului Ioan Botezatorul, buruiana de foc, drobisor, iarba-sangelui, iarba-spaimei, inchegatoare, pojar si floare-de-naduf (in Sebes).

Credinta populara veche considera ca seva rosie, circulanta prin vasele libero-lemnoase ale plantei, ascunde un strop din sangele Mantuitorului.

Faptul ca intre denumirile populare este evocata crucea (iarba-crucii, crucea-voinicului) demonstreaza legatura facuta de popor intre aceasta planta si Crucea sfanta, simbol al salvarii si al mantuirii.

Sunatoarea este o planta care se gaseste in flora spontana de pe pajisti, fanete uscate, tufisuri, maracinisuri, liziere, locuri necultivate si calcaroase, marginea drumurilor si marginea padurilor, taieturi de padure, de la campie pana la zona subalpina. In scopuri medicinale se folosesc varfurile imbobocite si inflorite si partea nelignificata a lastarilor, pe lungimea de 20-30 cm de la varf. Florile au culoarea galben-aurie, iar la presare intre degete sau prin fierbere lasa un suc rosu-sangeriu.

Recoltarea se face in lunile iunie-august, in zilele insorite si la orele de amiaza. Se usuca in strat subtire sau in manunchiuri suspendate, in locuri umbrite, deoarece se inrosesc la soare. Produsul uscat are miros balsamic si gust aromat, amarui, astringent.

Proprietatile terapeutice ale plantei

Sunt foarte diverse in corelatie cu componentele chimice multiple din varfurile inflorite:

– antigastrice, antiulceroase, antidiareice, colagoge, coleretice;

– expectorante si febrifuge;

– aperitive si stimulatoare ale digestiei datorita substantelor amare;

– antihemoroidale si vermifuge;

– antiinflamatoare si cicatrizante hepatice si intestinale;

– vasodilatatoare si hipotensoare cardiace;

– antidepresive si antinevralgice;

– antiseptice urinare;

– astringente;

– antibiotice, calmante in dureri.

Pojarnita, leac pentru toate

– in boli ale sistemului nervos: combate starile de depresie psihica, migrene, dureri de cap, nevroze, isterie, nevralgii faciale, somnambulism, anxietate, tulburari de vorbire, pierderea cunostintei, traumatisme craniene cu sechele. Tratamentul cu produse din sunatoare este recomandat la barbatii cu stari depresive, lipsiti de entuziasm, firi inchise si mohorate;

– in boli ale aparatului digestiv: combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric si duodenal, infiltrarea grasa a ficatului, icter, ciroza, ascita, degenerarea celulei hepatice, hepatita cronica evolutiva, insuficienta hepatica, dischinezie biliara, colite cronice, enterocolite, colecistopatie, diaree, dizenterie, crampe stomacale, lipsa poftei de mancare, hemoroizi, viermi intestinali;

– in afectiunile pulmonare: are efecte benefice in astm bronsic, bronsite acute, catar pulmonar, tuse, raceli, naduseala, tuberculoza incipienta;

– in afectiuni cardiovasculare: hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca si circulatorie, arterita obliteranta, varice, ulcere varicoase;

– in afectiuni reumatismale: dureri articulare, reumatismale, sciatica, guta;

– in afectiuni bucale, inflamatii ale gatului, gingiilor si ganglionilor;

– in boli dermatice: rani deschise si purulente, plagi provocate prin taieturi, eczeme, furuncule, acnee, arsuri, contuzii, eritem solar, intepaturi de insecte.

Observatii: Dupa utilizare, in tratamente interne sau externe, se va evita expunerea corpului la soare, deoarece provoaca fotodermie, manifestata prin roseata pielii, prurit, tumefieri cutanate, umflarea buzelor si a pleoapelor.

Preparate pentru uz intern

– infuzie dintr-o lingura herba uscata si maruntita la 200 ml apa clocotita; se infuzeaza in vas acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se beau 3 ceaiuri pe zi, prin inghitituri rare, dupa fiecare masa, avand efecte in colite cronice, enterocolite, boli de ficat si vezica biliara, diaree. Pentru actiunea antidepresiva cura dureaza 2-3 luni, efectul instalandu-se dupa trei saptamani de tratament;

– infuzie concentrata dintr-un amestec de sunatoare, coada-soricelului, vulturica si salvie, din care se beau doua cani pe zi, cu indicatii in incontinenta urinara (baute inainte de ora 18:00) sau o ceasca luata dimineata, pe nemancate, cu efecte vermifuge;

– tinctura de sunatoare se prepara din doi pumni de herba uscata la un litru alcool 400; se lasa la macerat 2-3 saptamani intr-o sticla tinuta la cald, dupa care se strecoara si se pastreaza la rece, in sticle bine inchise. Se consuma cate 10-15 picaturi, de 3-4 ori pe zi, avand actiune de tip vitaminic P asupra permeabilitatii vaselor sanguine (de 2 ori mai mare decat rutozidul). Intr-o cura de minimum 21 de zile, actioneaza asupra afectiunilor nervoase, mai ales in nevroze, nevrite, depresie psihica, astenie, isterie, debilitate nervoasa, insomnie, somn agitat, mers in somn (somnambulism), tulburari de vorbire. Prin efecte antiseptice, antiinflamatoare si astringente, actioneaza in diaree, colita cronica, enterocolita, congestie hepatica, hepatita cronica, gastrite, ulcer gastric si dispepsii. La tratamentul cu tinctura se recomanda, concomitent, sa se adauge consumul unui ceai zilnic de sunatoare, o baie zilnica de picioare si o baie generala saptamanala;

– maceratul din 30 g flori uscate in 500 ml alcool 400 si o lamaie taiata in rondele; se lasa la macerat 15 zile la loc cald, se indulceste dupa gust si se consuma cate 2-3 paharele pe zi in scop aperitiv si in usurarea digestiei;

– vin de sunatoare preparat din 30-50 g herba uscata la un litru vin alb, tinut timp de 10 zile pentru macerare. Se iau cate 2-3 paharele pe zi, intre mese, cu efecte in afectiunile pulmonare (astm, bronsite);

– sirop de sunatoare – se prepara din 250 ml infuzie concentrata pusa intr-un sirop din 300 g zahar si 200 ml apa. Se ia cate o lingura la intervale de o ora, cu efecte in reglarea secretiei bilei;

– uleiul de sunatoare se prepara din 20 g flori uscate umezite cu 50 ml alcool 700; dupa 12 ore se adauga 200 ml ulei de masline sau de floarea-soarelui si se lasa la macerat 4-6 saptamani. Dupa fiecare saptamana se mai pun in macerat cate 100 g varfuri inflorite astfel ca, in final, se obtine un ulei bogat in extract activ, de culoare roscata. Pentru scurtarea duratei de preparare se tine maceratul timp de doua ore pe baia de apa in fierbere, agitand la mici intervale. Dupa 2-3 zile de repaus, se strecoara prin tifon dublu si se stoarce. In ziua urmatoare se strecoara din nou, obtinand un ulei limpede, de culoare roscata, care se pastreaza in sticle brune, la intuneric si racoare. Se consuma cate o lingura, dimineata si seara, cu efecte antiulceroase, cicatrizante si antispastice in ulcer gastric si duodenal, boli de ficat, colici biliare si colite cronice;

– pulbere din herba uscata si macinala (10 g) se amesteca cu 20 g miere de albine si se ia, dimineata si seara, cate o jumatate de lingurita, avand efecte in stimularea secretiilor biliare, boli de ficat si colite cronice.

Tratamente externe

– infuzie concentrata (doua linguri la 250 ml apa clocotita) se foloseste drept gargara cu efecte favorabile in inflamatiile gingiilor, dureri de dinti, stomatite si faringite;

– decoct din 30-50 g herba la un litru apa: se fierbe 5 minute, se strecoara si se recomanda pentru spalaturi pe plagi cutanate si ca bai locale pentru igiena pielii (5-6 litri decoct la apa din cada);

– tinctura din 50 g flori proaspete la 500 ml alcool 700 – se macereaza 7-10 zile, se strecoara si se foloseste pentru frectii in dureri de lumbago, reumatism si sciatica sau sub forma de comprese in eczeme, plagi infectate, arsuri, ulceratii de gambe, hemoroizi, nevralgii. Ca apa de gura este utila in stomatite, gingivite si abcese dentare;

– baia generala se prepara dintr-o galeata de plante puse la macerat in 5-6 litri apa rece timp de 12 ore. In dimineata urmatoare se incalzeste pana la fierbere si se strecoara in apa din cada, unde se face, saptamanal, o baie generala, cu efecte in relaxarea starilor depresive, afectiuni nervoase, somn agitat, isterie, incontinenta urinara, calmarea durerilor reumatismale si in cicatrizarea ranilor si a arsurilor;

– uleiul de sunatoare are rol cicatrizant si calmant in tratarea ranilor, eczemelor, entorselor, ulcerelor de gamba, arsurilor solare si chimice sau sub forma de badijonari, schimbate de doua ori pe zi, contra durerilor reumatice si gutoase;

– untul de sunatoare se prepara din 500 g flori proaspete puse intr-o sticla cu gatul larg, care se umple cu ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se astupa bine si se asaza la soare sau la un loc cald timp de 3-5 saptamani, pana la colorare in rosu. Dupa strecurare prin tifon dublu, se preseaza bine si se pastreaza la rece si intuneric in sticle brune. Se utilizeaza ca pansament in arsuri, taieturi, rani deschise, eczeme, bube dulci, lumbago sau ca masaj in dureri de inima, ficat si abdomen, ulcere gastrice, insomnie si astenie, mai ales la copii si batrani, avand rol calmant si linistitor.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 25.08.2009.

Sursa imagine: Cerasus