Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ
Se apropie cu pasi repezi sezonul rece, cu zile in care temperaturile vor scadea mult sub pragul de inghet. de aceea, am considerat potrivit sa va prezentam cateva recomandari pentru tratamentul fitoterapeutic al degeraturilor, una dintre cele mai frecvente suferinte in zilele friguroase de iarna, in special la batrani, copii si la persoanele cu organisme slabite.
Uneori, din cauza gerurilor, sunt posibile degeraturi, mai ales la picioare, maini, urechi si nas, cu evolutii dintre cele mai grave, ducand, adesea, la amputari. Nu trebuie uitat ca, incercand sa evite efectele gerurilor din timpul iernii si ale ploilor reci de toamna si primavara, multe persoane poarta incaltaminte neadecvata ca marime si forma, capatand bataturi, ciocuri si monturi la picioare, care le fac viata de nesuportat in deplasarile cotidiene.
Degeraturile sunt modificari locale si generale ale tesuturilor, produse sub actiunea prelungita a temperaturilor excesiv de scazute. Leziunile se produc, mai frecvent, la picioare, maini, nas si urechi, uneori destul de grave, in functie de intensitatea si durata gerului, de alti factori climatici (vant rece, umezeala, variatii termice), precum si de lipsa de miscare, oboseala, epuizare dupa un efort fizic intens, consumul excesiv de alcool si tutun, incaltaminte si imbracaminte neadecvata si rezistenta scazuta a organismelor, mai ales la acelea cu circulatie sanguina deficitara la periferia membrelor, cu referire speciala la copii, batrani, bolnavi, persoane anemice.
In raport cu gravitatea afectiunilor produse asupra organismului, degeraturile se pot grupa in:
– degeraturi de gradul 1, caracterizate de inrosirea pielii, insotita de mancarimi;
– degeraturi de gradul 2, cu invinetirea pielii, amorteli graduale si dureri, cu aparitia de basici cu continut seros sau sangvinolent;
– degeraturi de gradul 3, cu necrozarea superficiala a pielii si a tesutului subcutanat;
– degeraturi de gradul 4, cu cangrene adanci, uscate sau umede, in urma necrozarilor de profunzime.
Frecventa degeraturilor este mai mare la persoanele care lucreaza in frig (mai ales cu obiecte metalice), care stau mult in picioare fara miscare, la cei care calatoresc sau fac sporturi de iarna, care cad in apa rece sau sunt in stare de ebrietate.
Degeraturile se pot agrava prin complicatii cu reducerea vitezei de circulatie a sangelui, arterite, mutilari de membre, incapacitate de functionare a picioarelor si a mainilor.
La asemenea suferinte, fitoterapia recomanda utilizarea plantelor cu actiuni hemostatice, astringente, calmante, cicatrizante si antiseptice.
Regimul alimentar ramane, in general, nemodificat, intrucat afectiunea apare accidental si evolueaza intr-un interval relativ scurt. Unele legume si fructe se aplica in tratamente externe, care pot grabi procesul de refacere si vindecare a epidermei lezate.
Bai locale cu plante medicinale
Pentru degeraturile usoare se pot utiliza unele specii medicinale aplicate sub forma de bai locale, comprese sau cataplasme, fara a strange cu un bandaj care ar impiedica circulatia sangelui.
Baile locale se fac cu infuzii sau decoct in care se tin partile degerate, cu repetare de 3 ori pe zi, folosind:
– flori de galbenele (15-20 g la un litru apa clocotita), pentru refacerea circulatiei sangelui;
– herba de schinel (20 g fierte 15 minute intr-un litru de apa), cu proprietati cicatrizante si antiseptice;
– scoarta de stejar (25-30 g fierte 15 minute intr-un litru apa), cu actiune astringenta, cicatrizanta si dezinfectanta;
– muguri de plop negru (25-30 g la litru apa), cu calitati antiseptice si cicatrizante;
– radacini si frunze de telina taiate marunt si fierte 45 minute in doi litri apa; in decoctul cald la 400C se introduc partile degerate de trei ori pe zi, cu repetare timp de 3-5 zile, reincalzind acelasi decoct;
– radacini de obligeana (200 g macerate la rece timp de 10 ore in 5 litri apa si apoi incalzire usoara pentru imbaierea locului afectat timp de 20 de minute);
– fructe de castane salbatice (20 de bucati zdrobite si fierte timp de o ora in 5 litri de apa); zilnic se face o baie locala timp de 30 de minute, cu repetare in 4-12 zile in functie de gravitatea degeraturii;
– amestec din plante (frunze de nuc, schinel si frunze de gutui in parti egale, cate 4 linguri din fiecare la 3 litri apa), cu care se face infuzie pentru imbaierea partii degerate timp de 10 minute;
– amestec din sunatoare, musetel, galbenele si coada calului (in parti egale), din care se iau trei linguri, pentru prepararea unei infuzii in trei litri de apa clocotita;
– amestec din flori de arnica si de fan, scoarta de stejar si radacini de obligeana, din care se iau cate trei linguri pentru infuzare in trei litri apa clocotita;
– amestec din radacini de tataneasa (8 linguri), scoarta de stejar (4 linguri), flori de fan (4 linguri), flori de arnica (doua linguri) si herba de coada calului (doua linguri) fierte in 5 litri de apa;
– amestec din scoarta de stejar, salcie si arin (in parti egale), din care se iau 200 g pentru fierbere 10 minute in 5 litri apa; se face o baie locala pe zi la temperatura de 20-250C;
– amestec cu infuzie din frunze de nuc si flori de fan.
Cataplasme, comprese, tincturi
– cataplasme cu flori de galbenele, flori si frunze de lumanarica, fierte 5 minute in lapte si seminte de gutui macerate timp de 10 ore in apa clocotita;
– cataplasme cu foi de varza murata, hrean ras amestecat cu miere de albine, ridichi rase, cartofi zdrobiti, ceapa taiata in felii, frunze proaspete de aloe si un strat de miere de albine acoperit cu o panza curata;
– comprese cu infuzie de galbenele, decoct din seminte de gutui, muguri de brad, scoarta de stejar si sucuri din lamai, castraveti si ceapa;
– comprese din amestec de plante: scoarta de stejar (25 g), radacina de tataneasa (25 g), flori de galbenele (20 g), herba de menta (20 g) si flori de musetel (10 g); din amestec se iau doua linguri la 250 ml apa, care se fierbe 10 minute la foc domol;
– comprese din amestec de plante: flori de arnica si de fan, herba de coada calului, radacini de obligeana si scoarta de stejar, din care se infuzeaza doua linguri la 250 ml apa clocotita;
– tincturi pentru badijonarea zonelor afectate cu flori de galbenele (20 g flori macerate 8 zile in 100 ml alcool 70% si diluate apoi cu apa fiarta si racita (1:10) ;
– unguente folosite la 1-2 zile dupa baile locale si comprese. Sunt eficiente alifiile de galbenele si propolis (de tre-patru ori pe zi) sau din fructe de vasc (100 g zdrobite si omogenizate in 100 g untura incalzita);
– frectii locale cu ulei de menta si lavanda.
Apiterapia recomanda unguent cu propolis (Propoderm) in doza de 20-30 % in vaselina, aplicat de trei ori pe zi.
Cum ne alimentam?
Regimul alimentar are un rol important, cei afectati de degeraturi necesitand cantitati sporite de calorii, din care sa nu lipseasca fructele si legumele (morcov, telina, cartofi, gutui, portocale), bogate in saruri minerale, care asigura mentinerea rezistentei locale si generale a organismului.
Frectionarea partilor degerate cu zapada este contraindicata
O practica empirica destul de des folosita si astazi este frectionarea partilor degerate cu zapada; o asemenea practica este contraindicata, deoarece poate accentua leziunile cutanate, ducand chiar la necrozarea lor. In drumul spre casa, victima va fi trasportata bine invelita in blanuri sau paturi groase, iar zonele degerate vor fi acoperite cu o blana sau o flanela groasa, in acest timp trebuind sa se consume numai bauturi calde si dulci.
Pentru prevenirea degeraturilor este indicata calirea organismului in timpul iernii prin bai de soare, exercitii fizice, mers cu picioarele goale prin iarba umeda si prin apa marii. Se va purta o imbracaminte uscata si calduroasa, incaltaminte larga, captusita cu blana, manusi groase, ciorapi de lana sau bumbac.
Nu se recomanda purtarea jartierelor sau bandajelor, care impiedica circulatia normala a sangelui. Se va evita imobilizarea corpului prin statul prelungit in picioare sau in pozitii fixe. de asemenea, se va evita consumul de alcool si de tutun.
Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 24.11.2009.
Sursa imagine: Blogspot.com
