INULA HELENIUM L.

Familia Compositae

Alte denumiri populare: oman, lacrimile Elenei, ataut, iarba neagra, ochiul boului, laut, bruscalan, homan, frumoasa, smantanica.

Descriere

Planta erbacee, perena cu radacina carnoasa, tuberizata, groasa de 2-3 cm si lunga de 30-50 cm. Tulpina este dreapta, de 1-2 m, ramificata, paroasa, muchiata, apare in al doilea an de vegetatie. Frunzele sunt mari, ovale, dintate, aspre pe fata superioara. Florile sunt mari, galbene, situate in varful tulpinii si al ramurilor, reunite cate 6-8 in racem lax. Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.

Raspandire

Creste spontan in fanete umede, margini de padure, malurile paraielor, gropi, santuri, livezi, vii, din zonele de deal si munte, sub altitudinea de 800 m.

Organele utilizate: Rhizoma cum radicibus inulae – rizomi cu radacini.

Recoltarea

Radacinile de la plante cu minim 3 ani de vegetatie se scot din sot toamna (lunile septembrie-noiembrie) sau primavara (aprilie-mai) cand au procentul maxim de inulina. Se curata, se spala in curent de apa, se tale in fragmente de 10-15 cm, despicate longitudinal. Se usuca la soare in strat subtire si in incaperi incatzite sau artificial la 35-40°C, evitand innegrirea. Coeficientul specific de uscare este 4-5 : 1.

Dupa uscare, radacinile devin brune, au miros camforat, balsamic, de violete si gust aromat-amar.

Continutul chimic

v      inulina (30-45%), substante pectice;

v      ulei volatil (1-3%) cu proprietati antibiotice (fitoncide) datorita prezentei sesquiterpenetor biciclice;

v      saponine sterine (stigmasterina), alantolactone (helenina), alantopicrina, fridelina, sitosteroli, rezine;

v      principii amare;

v      vitamina C;

v      saruri minerale.

Proprietati terapeutice

v      expectorante, antiseptice, antispastice si calmante in tuse si spasme bronsice, sudorifice, antifebrile;

v      colagoge, coleretice, antiinflamatoare in congestii hepatice, tonifiante ale stomacului, vermifuge;

v      diuretice, diaforetice;

v      antiinfectioase, antibiotice (asupra bacilului Koch), astringente, antipruriginoase, calmante in stari nervoase;

v      tonice, aperitive.

Actiuni specifice

v      afectiuni respiratorii: bronsite acute cu eliminarea secretiilor, astm, tuse convulsiva, traheita, tuberculoza produsa de bacilul Koch;

v      afectiuni digestive: insuficienta hepatica, icter, arsuri gastrice, hipoaciditate, pancreatita, indigestii, diaree, colecistita, dischinezie biliara, litiaza biliara, otraviri, hemoroizi, viermi intestinali (oxiuraza, ascaridoza), lipsa poftei de mancare;

v      anemie la adolescente, oboseala, alergii, nevroze, insomnii;

v      afectiuni renale-genitale: nefrite, dismenoree, leucoree (scurgeri vaginale), amenoree, uretrita, uremie, calculoza renala, sifilis, eliminarea azotatilor, clorurilor, toxinelor, otravurilor si drogurilor prin urina;

v      reumatism, guta, artrite, spondilita anchilozanta;

v      insuficienta cardiaca cu edeme;

v      dermatoze, eczeme uscate, rani purulente, ulcer varicos.

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      Decoct din 20 g de radacini uscate si macinate la 200 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza 15 minute acoperit, se strecoara si se beau 3-4 linguri pe zi, inainte de mese, ca expectorant si calmant in bronsite cronice, tuse, tuberculoza, dischinezie biliara cu hipotonie, oxiuraza, hipoaciditate, afectiuni renale, guta, insomnii.

v      Decoct cu 1 litru de apa care se fierbe 15 minute cu 1,5 kg de miere; se ia de pe foc, se adauga 150 g radacini uscate si macinate de iarba mare si 50 g de anason stelat. Se lasa la infuzare timp de 30 minute si se consuma zilnic 5-6 cescute de cafea pe zi.

v      Infuzie din amestec, in panti egale, de iarba mare, anason stelat, unguras, podbal, lemn dulce si flori de mac; se ia o lingura de amestec la 200 ml apa in clocot si se beau 2-3 cesti pe zi cu scop expectorant in tuse convulsiva si astm bronsic.

v      Macerat din amestec cu radacini de iarba mare, nalba si lemn dulce; se iau 2 lingurite amestec la 200 ml de apa rece, se lasa la macerat 8 ore, se strecoara, se indulceste si se bea, fractionat, in decursul zilei, cu efecte pectorale si renale si in stabilirea echilibrului intre globulele rosii si cele albe in caz de anemie.

v      Vin tonic preparat prin macerarea, timp de 3-4 zile, a 30 g de radacini uscate de iarba mare la 1 litru de vin rosu; se iau cateva linguri pe zi de catre batrani, bolnavi astmatici si copii anemici.

v      Pulbere din radacini (2-10 g in 24 ore) se ia dimineata in putin lapte dulce, avand efecte vermifuge la copii.

v      Radacini razuite de iarba mare si tataneasa, care se amesteca cu miere si se ia cate o lingunita in fiecare dimineata de catre bolnavii de plamani.

UZ EXTERN

v      Comprese cu decoct din 20 g radacini uscate si macinate la 200 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute si se folosesc de 2-3 ori pe zi in dureri gutoase si diferite afectiuni ale pielii (ulcere varicoase, ulceratii purulente, mancarimi, eczeme, impetigo, pecingine) si pentru spalarea parului, prevenind caderea prematura. Efectul este mai bun la asocierea cu radacini de brusture.

v      Tinctura din 200 g de pulbere din radacini in 1 litru de alcool de 70º, care se macereaza 15-20 zile si se foloseste pentru lotionari si frectii energice, de 1-2 ori pe saptamana, la radacina parului, pentru prevenirea caderii.

v      Unguent din radacini uscate de iarba mare si untura de porc, in parti egale; se omogenizeaza si se aplica pe piele in tratamentul scabiei (raiei) la om si animale.

Alte utilizari

v      In medicina veterinara, se recomanda amestecul in miere a 50 g de pulbere pe zi data bovine astenice si 20 g de pulbere la oi si capre in convalescenta.