HUMULUS LUPULUS L.

Familia Cannabinaceae

Alte denumiri populare: curpan, camalau, cumulau, himel, maluga, tofolean.

Descriere

Planta perena, cataratoare pe arbori ca o liana, cu tulpina de 3-5 m. Frunzele sunt opuse, aspre, paroase pe fata superioara (ca frunzele de vita de vie). Florile sunt separate (femele si mascule). Florile femele sunt grupate in conuri ovoidale (strobuli), lungi de 2-3 cm, pudrate cu un praf fin, rasinos, galben-auriu numit lupulina. Inflorirea are loc in lunile iulie-august.

Raspandire

Planta creste spontan in lunci, zavoaie, marginea padurilor, tufisuri, cranguri, pe langa garduri si ziduri, din zonele de campie si de deal, pana la altitudinea de 800 – 1.000 m. In zona temperata, formele ameliorate sunt cultivate in plantatii speciale pentru necesitatile fabricilor de bere. Prefera regiunile bogate in precipitatii, soluri cu textura mijlocie, profunde, permeabile, bogate in calciu, cu pH alcalin. In Romania se gaseste in toate judetele din Transilvania, in lunca si Delta Dunarii si in judetele de deal si premontane din Moldova, Muntenia si Oltenia.

Organele utilizate: Strobui Lupuli – conuri (inflorescente femele).

Recoltarea

Se face manual, in timpul infloririi (august-septembrie), cand conurile devin verzui-galbui, cu bracteele stranse in jurul axului. Uscarea se face in locuri umbroase si aerisite, pe etajere in straturi subtiri, fara a fi intoarse. Artificial se usuca la 40-50°C. Produsul uscat are miros aromatic si gust amar. Nu se pastreaza in saci sau in gramezi, deoarece substantele active se degradeaza repede prin oxidare in contact cu aerul.

Continutul chimic

v      ulei volatil (circa 0,5%) cu: hidrocarburi terpenice (mircen, humulen, canaben, pinen, limonen), alcooli terpenici (linalool, geraniol, borneol);

v      rasini, flavonoizi, pigmenti, glicozide, rezine, principii amare (lupulona, humulona);

v      taninuri, coline, acizi, lipide, aminoacizi, esteri (valerianat de bornil), tricetone, calcone (xantohumol);

v      saruri minerale.

La baza bracteelor se gasesc peri glandulari pluricebulari, galben-portocalii care contin un ulei rasinos si formeaza o pulbere fina (lupulina).

Proprietati terapeutice

v      neurosedative, calmante, relaxante, antispastice, usor hipnotice (datorita lupulonei si humulonei);

v   antiseptice bacteriostatice asupra germenilor gram-pozitive (inclusiv Mycobacterium tuberculosis – antituberculos), diuretice, depurative, anafrodisiace (calmant al excitatiilor sexuale datorita extrogenilor), vermifuge;

v      stimulatoare ale secretiilor gastrice (la nivelul glandelor salivare si a sucurilor gastrice), tonic-amare si aperitive (cu cresterea poftei de mancare), aromatizante.

Actiuni specifice

v      boli ale aparatului digestiv: gastrite, afectiuni hepatice, usurarea digestiei, crampe stomacale, eliminarea gazelor din stomac, insuficienta biliara, alcoolism, anorexie;

v      afectiuni respiratorii: tuberculoza, bronsite;

v      afectiuni ale sistemului nervos: planta a fost utilizata inca din secolul XII ca remediu contra melancoliei si are efecte in: insomnii, nevroze, isterie, hiperexcitabilitate generala si sexuala, reglarea tulburarilor nervoase, ameteli, delirum tremens, depresie psihica, anxietate;

v      boli renale si genitale: vaginita, cicluri menstruale dureroase, tulburari de menopauza, calmarea excitatiilor sexuale, combate tricomoniaza (Trichomonas viaginalis), blenoragia, onanismul, spermatoreea (datorita lupulinei).

v      tulburari in circulatia sangelui;

v      reumatism, guta;

v      afectiuni dermatologice: acnee, seboree.

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      Infuzie din 1 lingura de conuri uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se bea cantitatea fractionata in 3 reprize pe zi, inainte de mesele principale sau un ceai seara, inainte de culcare, cu efecte de somnifer si calmant nervos. Infuzia se utilizeaza si in tratamentul bacteriostatic si antituberculos.

v      Tinctura din 10 g de conuri in 100 ml de alcool de 90º; se lasa la macerat 7 zile, se strecoara si se ia cate o lingura pe zi.

v      Lastari tineri sau varfuri vegetative consumate in stare cruda ca salata cu rol racoritor, antiscorbutic si diuretic.

v      Pulbere galbena scuturata de pe conuri, utilizata ca medicament cu proprietati tonice, stomahice si diuretice.

UZ EXTERN

v      lnfuzie din 10 g de conuri la 100 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se fac spalaturi vaginale pentru combaterea protozoarului Trichomoans vaginalis.

v      lnfuzie din 1 lingura de conuri uscate la 100 ml apa in clocot; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se aplica sub forma de comprese pe fata, pentru a combate acneea si seboreea.

Alte utilizari

v      Conurile recoltate din plantatiile de hamei sunt folosite ca aromatizant-amar in prepararea berii si cu efect de conservare.