Este cea mai raspandita boala gastro-intestinala in randul populatiei, fiind cauzata de un protozoar flagelat, Giardia  intestinalis, cu dimensiuni microscopice. In unele tari, ca si in unele zone din Romania, boala poate afecta pana la 20-30% din populatie, mai ales spre sfarsitul verii. Parazitul se localizeaza in duoden unde se inmulteste si se poate inchista. Mai rar invadeaza vezicula biliara provocand dureri acute. Din duoden trece in ultima portiune a intestinului subtire si in colon de unde este eliminat, prin anus, sub forma de chisti. In exterior contamineaza apa, legumele crude si alte alimente cu care patrunde, din nou, in organismul omului pe cale bucala. Transmiterea chistilor se face prin contact direct de la o persoana purtatoare de parazit la alta persoana sau prin intermediul unor agenti vectori (muste, caini, pisici, iepuri, hamsteri, sobolani). Aproximativ 70 % dintre caini sunt purtatori de giardia ceea ce impune analizarea acestora pentru detectarea parazitului de cel putin doua ori pe an. Boala este mai frecventa la copii datorita posibilitatilor usoare de transmitere. Unghiile copiilor cu maini murdare pot ascunde parazitii usor transmisibili.

Principalele simptome de manifestare a giardiei sunt: diareea (atat la oameni cat si la animale), dureri abdominale, balonari si gaze intestinale, greturi, varsaturi, pierderea poftei de mancare, uneori irascibilitate, dureri de cap, ameteli, somn agitat, urticarie, febra usoara, carenta in vitamine si slabire progresiva.

Copii care sufera de giardioza se scarpina mereu la nas, au mancarimi la nivelul anusului in timpul noptii, devin mai agitati, nu au pofta de mancare si prezinta tulburari de memorie, anemie, paloarea fetei, scadere in greutate si un randament intelectual scazut. Se considera ca aceste manifestari sunt declansate de toxinele eliminate de paraziti.

Nu toti bolnavii de giardioza manifesta forme clinice de boala; circa 60% nu prezinta nici un simptom caracteristic desi pot transmite boala la alte persoane.

Diagnosticarea se face prin examinarea materiilor fecale, repetata de 3 ori la intervale de 3-4 zile, urmarind prezenta chistilor si a oualor din scaunul bolnavului. Uneori este necesara si examinarea lichidului rezultat prin tubajul duodenal.

Tratamentul naturist 

Urmareste cresterea rezistentei organismului fata de boala si utilizarea plantelor cu actiune antiseptica, vermifuga, antiinflamatoare, calmanta si antispasmodica.

Se poate folosi un amestec de specii medicinale: cimbru de cultura (25 g), frunze de roinita (20 g), fructe de fenicul (20 g), frunze de menta (15 g), flori de galbenele (10 g) si flori de musetel (10 g). Din amestec se ia o lingura la 200 ml apa clocotita care se infuzeaza, acoperit, 10 minute si se beau 2-3 cani pe zi intr-o cura de 10-15 zile pe luna.

In paralel se utilizeaza un amestec de tincturi in alcool 70º, preparate, in parti egale, din: Propolis (30%), galbenele (20%), cimbrisor (20%) si pelin alb (10%). Dupa o macerare de 8 zile, se filtreaza si se incepe tratamentul luand de 2 ori pe zi astfel:

– copiii sub 1 an …………………. cate 5-10 picaturi;

– copiii intre 2-5 ani ……………… cate  20 de picaturi;

– copiii intre 6-10 ani ……………. cate 40 picaturi;

– copiii intre 11-14 ani ………….. cate 60 de picaturi;

– tineri peste 15 ani si adulti ….. cate 100 de picaturi.

Tratamentul dureaza 7 zile iar dupa o pauza de alte 7 zile se reia de 2 ori. Tot intern se va folosi o tinctura 10% (cate 25 picaturi de 3 ori / zi) cu flori de iasomie, flori de lavanda si galbenele, frunze de nuc si pelin si seminte de marar.

Alimentatia se va baza pe legume si fructe proaspete, cu continut bogat in vitamine si saruri minerale precum si in substante antiseptice, antiinflamatoare si vermifuge (cimbru, tarhon, patrunjel, ceapa, usturoi, hrean, anason, chimion), folosite in diferite salate precum si seminte neprajite de dovleac, lamai si alte fructe acre.

Se vor evita preparatele conservate, produsele lactate, dulciurile, condimentele iuti, afumaturile, mezelurile si fructele dulci.