Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ

In etapa actuala, bolile hepatice au o raspandire tot mai larga in randul populatiei, in stransa dependenta cu alimentatia defectuoasa si cu factorii de stres din regimul de viata. In locul alimentelor din cereale, legume si fructe, cu un continut ridicat in vitamine naturale, saruri minerale si fibre, au aparut produse greu asimilabile, ca hotdog, hamburger, unturi si grasimi animale, sucuri artificializate, care sunt distribuite doar in interesul comercializarii rapide. Alimentatia excesiva si dezechilibrata, bazata, in principal, pe produse animaliere, consumul exagerat de alcool si cafea, fumatul necontrolat si sedentarismul maresc riscul imbolnavirilor.

Alimentele actuale se deosebesc mult de cele consumate de bunicii si strabunicii nostri. Hrana de astazi este prea mult prelucrata in industria alimentara si chiar in bucatariile casnice, fiind adesea combinata cu diversi aditivi alimentari de tipul E-urilor.

Multi ditre semenii nostri, mai ales cei instariti, dar si stresati de timp, depasesc masura in tot ceea ce fac; mananca prea mult, mai ales produse prelucrate industrial, masa se deruleaza in mare graba, eventual din mers, consuma alcooluri tari fara control, fumeaza, iar, la primele simptome de suferinta, apeleaza la medicamente de sinteza chimica, luate cu pumnul, fara prea mult discernamant.

Toti acesti factori agresivi, alaturi de sensibilizarea treptata a organismului si modul de viata dezorganizata, contribuie la cresterea incidentei bolilor ficatului si ale vezicii biliare.

Ficatul este definit ca un laborator complex, cu multiple functii fiziologice, printre care cele mai importante sunt:

– secretia permanenta a bilei si deversarea acesteia, intr-un ritm constant, prin canalul hepatic, colecist si canalul coledoc pana la duoden;

– degradarea substantelor toxice provenite din exterior si vehicularea lor prin curentul sanguin, asigurand o purificare, partiala sau totala, a sangelui.

Steatoza hepatica, o afectiune in crestere alarmanta

Prima reactie de suferinta constatata la nivelul ficatului bolnav este steatoza hepatica. Aceasta este o forma tipica de hepatomegalie, „de supraincarcare“, prin care ficatul devine gras, se intareste si creste rapid in volum (in special la lobul drept). Astfel, incep durerile acute, resimtite cu sau fara palpare, ca urmare a unui exces de colesterol si trigliceride depuse in celulele hepatice, precum si a unui exces de bila (fiere) care nu a fost evacuata prin canalele hepatice.

Alte cauze majore ale steatozei hepatice sunt: consumul excesiv de alcool si de medicamente de sinteza (corticoizi, estrogeni), prezenta diabetului zaharat, operatii chirurgicale facute la vezica biliara, stomac si intestine si declansarea diferitelor tipuri de hepatita. Este demn de mentionat ca dupa hepatita A aproape toti bolnavii se refac total, dupa hepatita B isi revin circa 80-90% din bolnavi, dar, dupa hepatita C, refacerea este mult mai lenta, in functie de respectarea regimului alimentar si a unui regim de viata controlata.

Treptat, ficatul prezinta unele leziuni difuze (inflamatoare sau neinflamatoare), cu evolutii posibile spre hepatita cronica, virala sau medicamentoasa, ciroza hepatica (alcoolica si nealcoolica) si ascita (ciroza umeda). In conditii foarte grave se ajunge la insuficienta hepatica acuta, hemoragii digestive, chist hidatic hepatic, tumori benigne sau maligne, cancer hepatic, de stomac, colon si pancreas, tuberculoza hepatica, leucemie, septicemie, boala Hodgkin.

Riscul complicatiilor severe este mai mare la consumatorii de alcooluri tari, la persoane in varsta si la bolnavii de diabet zaharat, insuficienta cardiaca, obezitate sau anemie puternica.

De cele mai multe ori, boala se asociaza cu febra de tip septic, astenie fizica, lipsa de putere, oboseala, somnolenta, balonari abdominale, dureri epigastrice sau in hipocondrul drept, cu reflexe in spate, marirea in volum a splinei (splenomegalie), circulatie venoasa colaterala, hipertensiune portala, adenopatii periferice, scaderea rapida a greutatii corporale si alterarea starii generale a organismului.

Tratamentele fitoterapeutice pentru afectiunile ficatului

Pentru afectiunile ficatului, tratamentele se bazeaza pe utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate si recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietati calmante, antispastice, antiinflamatoare, coleretice (stimuleaza formarea bilei) si coleretice (care faciliteaza evacuarea bilei din ficat).

Sunt necesare tratamente de lunga durata, cu infuzii sau decocturi calde, dupa care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreapta, pentru a permite ca lichidele ingerate sa treaca usor prin canalul hepatic si coledoc. Acestea vor avea efectul de a preveni imbolnavirea ficatului si de a reface celulele hepatice afectate. Sunt recomandate plante ca:

– Anghinarea (Cynara scolymus), care contine: flavonoizi (cinarozida, scolimozida), principii amare (cinarina, cinaropicrina), taninuri, mucilagii, inulina, vitamine (A, B, C), saruri minerale si actioneaza in regenerarea celulelor lezate, reducerea continutului de grasimi, stimularea functiei antitoxice a ficatului, activarea secretiei biliare si fluidizarea bilei.

– Armurariu (Silybum marianum), care contine: flavonoizi (silimarina, silibina, silicristina), saponozide, sitosteroli, tocoferol si actioneaza in protejarea ficatului fata de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), impiedicarea depunerii grasimilor in ficat si refacerea sechelelor ramase dupa hepatita cronica si ciroza;

– Galbenelele (Calendula officinalis), care contin flavonoizi, glicozizi flavonici, carotenoizi (licopina, luteina, caroten), saponine, saponozide emoliente si au efecte in reducerea inflamatiilor ficatului si stimularea secretiilor biliare, datorita proprietatilor antiinflamatoare, decongestive, astringente, calmante;

– Cicoarea (Cychorium intybus), care contine insulina, glicozizi (cichorina), principii amare (lactocinina, lactopicrina) si actioneaza in stimularea functiilor hepatice, curatirea de grasimi a ficatului congestiv, marirea cantitatii de bila;

– Papadia (Taraxacum officinale), care contine alcooli triterpenici (taraxol, taraxasterol, faradiol), principii amare (taraxacina), vitamine (A, B, C, D, PP), saruri minerale si actioneaza in protejarea ficatului prin decongestionare si stimularea secretiei de bila, pana la dublarea cantitatii.

– Sunatoarea (Hypericum perforatum), care contine hipericina rosie, glicozizi flavonici (hiperina, rutina, quercetrina), hiperozide, saponine emoliente, vitamine (A, C, K, P, PP) si are efecte bune in a combate infiltrarea grasa a ficatului si a reface celulele hepatice degradate prin hepatita cronica.

Regimul de viata

Impune repaus la pat, pungi cu gheata pe hipocontrul drept, dieta hidro-zaharata. Sunt indicate, zilnic, exercitii fizice usoare in aer liber. Se vor evita eforturile mari, fizice si intelectuale, emotiile si starile de iritabilitate precum si viata dezordonata, in care nu se armonizeaza orele de munca, odihna si somn.

In fazele dureroase se vor aplica perne sau sticle calde si cataplasme calde cu parafina, varza, ridichi negre si hrean, tinute timp de doua ore pe zona ficatului.

Permanent se va urmari nivelul transaminazelor (TGO, TGP), colesterolul, trigliceridele si glicemia din sange.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 05 01 2010a.

Sursa imagine: Desert-tropicals.com