Diareea este o stare patologica caracterizata printr-o tulburare de tranzit intestinal cu evacuare frecventa a unor scaune lichide sau moi, insotite de o alterare a starii generale a organismului, crampe abdominale, greturi, varsaturi, colici, frisoane, indispozitie, oboseala si epuizare fizica accentuata.
Boala se declanseaza mai frecvent in sezonul cald, ca urmare a unor infectii cu agenti patogeni (microbi, ciuperci patogene, paraziti intestinali), greseli alimentare, mese copioase, alimente alterate, ciuperci otravitoare, unele boli intestinale si extraintestinale (apendicita, pancreatita, meningita) precum si a unor stari emotionale puternice, tensionate si alergice, calatorii indelungate in zone indepartate de locuinta, cu schimbarea regimului alimentar.
Tulburarile de tranzit sunt datorate unui peristaltism intestinal prea intens in care continutul lichid din intestine nu poate fi absorbit, in timp normal, de mucoasa intestinala.
In functie de afectiunea care declanseaza boala, scaunul mai poate sa contina mucozitati, puroi sau sange, produse de diferite microorganisme si de toxinele emanate de acestea, generand enterite si enterocolite, cu inflamatii grave ale mucoaselor.
Pierderile importante de lichide si de saruri minerale prin diaree provoaca o deshidratare progresiva a organismului si o slabire fizica cu grad mare de risc, in deosebi la copii. Diareele produse prin infectii cu Salmonella, Shigella, Campylobacter si Yersinia necesita a fi atent controlate, mai ales atunci cand copilul se afla intr-o colectivitate si exista pericolul de contaminare in lant.
Cel mai frecvent mijloc de infectare cu microbi, virusuri sau paraziti il constituie consumul de apa infectata sau alimente contaminate si nespalate (fructe, legume). La extinderea bolii contribuie si folosirea mainilor murdare in timpul mesei. Trebuie sa se imprime obiceiul bun al respectarii unui ritual al mesei, in ordine, calm si curatenie, iar masa sa fie considerata ca un moment solemn al zilei.
Din punct de vedere al evolutiei, poate exista diaree acuta sau diaree cronica.
a. Diareea acuta este datorata unor toxiinfectii alimentare, consumul de alimente neplacute si aparitia unei stari emotionale in timpul mesei (certuri). Boala survine la cateva ore dupa ingerarea alimentelor alterate, neplacute sau infectate si poate genera pana la 20 scaune pe zi, uneori cu sange.
Diareea acuta infectioasa constituie o problema grava de morbiditate si mortalitate pe tot globul. Anual sunt inregistrate in lume 750 milioane de cazuri cu diaree care afecteaza toate varstele, fiind mai grave la copii (5 milioane decese pe an).
In raport cu efectele globale asupra organismului, diareele acute pot fi hidrice sau denutritive.
Diareea hidrica consta dintr-o eliminare excesiva de lichide care conduce la deshidratarea rapida a organismului. Se datoreste unor toxiinfectii alimentare, dizenterie bacilara, botulism, enterocolite bacteriene, febra tifoida, holera, tuberculoza intestinala. Are loc si o inflamatie la nivelul colonului, cu dureri in partea stanga a abdomenului si cu posibilitati de evolutie spre abcese, peritonita si ocluzie intestinala.
Cu caracter ocazional apare diareea turistilor, la persoane care calatoresc in alte zone, in lunile de vara, unde se pot infecta cu germeni patogeni noi (Salmonella, Amoeba, stafilococi toxigeni, colibacili, vitrioni, virusuri, protozoare) care sunt specifice localitatilor vizitate.
Alte tipuri de diaree hidrica sunt declansate de tumori ale tubului digestiv, operatii gastro-intestinale si exces de antibiotice care distrug atat flora patogena cat si pe cea saprofita, utila digestiei. Unele antibiotice favorizeaza frecvent inmultirea unor germeni patogeni care determina aparitia de candidoze sau enterocolite grave.
Diareea denutritiva presupune pierderea unei mari cantitati de substante nutritive (glucide, proteine, lipide, vitamine), ca urmare a unor defecte in secretia gastrica, biliara si pancreatica. Prin aceasta organismul slabeste repede si isi pierde energia.
b. Diareea cronica este o tulburare de motilitate intestinala si de absorbtia la nivelul mucoaselor, caracterizata prin 2-10 scaune moi sau lichide pe zi, cu resturi alimentare incomplet digerate. Bolnavul simte balonari, dureri abdominale sub forma de colici, dureri de cap (cefalee), senzatie de sete si astenie generala.
Dupa locul de manifestare, diareea cronica poate fi gastrogena, pancreatogena, de dischinezie biliara, de fermentatie si de putrefactie.
Diareea gastrogena este datorata unor insuficiente digestive la bolnavii cu hipoaciditate gastrica, in care caz pepsina devine inactiva iar alimentele raman incomplet digerate. Mai apare la persoanele care mananca repede, cei care au suferit interventii chirurgicale pe stomac sau care au lipsuri dentare. Zilnic survin 2-4 scaune moi sau semilichide, de culoare bruna, cu reactie alcalina si cu resturi de alimente nedigerate. Bolnavii au dureri abdominale si slabesc progresiv.
Diareea pancreatogena apare la insuficienta secretiei externe a pancreasului (pancreatita cronica, obstructia canalului pancreatic) si se caracterizeaza prin 2-4 scaune pe zi, abundente, pastoase, cu miros ranced si dureri dupa masa in regiunea epigastrica si in hipocondrul stang. Au loc tulburari in digestia proteinelor, lipidelor, glucidelor si in absorbtia calciului si a vitaminelor.
Diareea datorata dischineziei biliare este urmarea nesincronizarii secretiei biliare in raport cu prezenta alimentelor in duoden, mai frecvent la persoane cu tulburari nevrotice (tineri si femei).
Diareea de fermentatie se declanseaza in urma unui consum exagerat de alimente fermentescibile (paste fainoase, dulciuri, legume si fructe proaspete) care ajung incomplet digerate in colon. Aceasta determina dezvoltarea florei microbiene amilolitice provocand balonari, dureri abdominale, senzatie de arsuri si purit anal.
Diareea de putrefactie se produce dupa tulburari de digestie provocate de boli ale intestinelor (intoxicatii, enterocolite, tuberculoza, cancer de colon) sau boli nedigestive (cardiace, nevrotice, endocrine etc). Cele 2-5 scaune pe zi sunt putin voluminoase, brune la culoare, fetide, cu consistenta pastoasa, semilichida sau lichida. Bolnavul este palid, astenic, cu dureri in lungul colonului.
Tratamentele fitoterapeutice
Din cele mai vechi timpuri, in combaterea diareei au fost folosite numeroase produse vegetale care contin cantitati ridicate de taninuri, cu efecte astringente, si alte principii active cu un larg spectru antibacterian.
Pentru efectele antidiareice sunt recomandate, in primul rand, decocturile din:
– fructe de porumbar si afin;
– radacini de cerentel, obligeana, tataneasa si troscot;
– scoarta de stejar si salcie;
– herba de turita mare, coada racului, sclipeti;
– frunze de nuc si vita de vie cu struguri rosii;
– coji de ceapa.
Aceste plante, luate separat sau in amestecuri, se fierb circa 10 minute, se infuzeaza acoperit 5-10 minute si se beau 2-3 cani pe zi, neindulcite (eventual cu zaharina), mai ales in cazul cand diareea se asociaza cu enterocolita de fermentatie.
Efecte favorabile au si infuziile din:
– flori de musetel, albastrele, tei, salcam si petale de trandafir;
– frunze de afin, menta, urzica moarta, patlagina, roinita;
– herba de sclipeti, cimbrisor, rachitan, sunatoare, traista ciobanului.
Ceaiurile, preparate ca decoct sau infuzie, au puternice actiuni astringente, antispastice, calmante ale durerilor si de blocare a proceselor de fermentatie si de putrefactie la nivelul mucoasei gastro-intestinale. Efectele antitoxice se exercita prin precipitarea si aglutinarea proteinelor din flora microbiana patogena.
Alte preparate cu bune efecte sunt:
– tinctura din amestec de plante (coada racului, pelin, gentiana, menta, musetel) in alcool 40º, luata intern cate 1 lingurita de 3 ori pe zi, in ceai antidiareic caldut;
– tinctura de beladona sau radacina de sclipeti, luata cate 20 picaturi de 2-3 ori pe zi ;
– afinata – lichior din fructe de afin in alcool de 38-40 %, bauta cu moderatie de catre persoane adulte.
Reteta autorului
Stejar (scoarta), porumbar (fructe), obligeana si troscot (radacini), musetel (flori), afin, menta si nuc (frunze), cimbrisor si sunatoare (herba).
Apiterapia recomanda:
– polen (2-3 lingurite luate dimineata pe nemancate);
– miere de albine amestecata cu gutui, mere si morcov, date pe razatoare si consumate la micul dejun.
Regimul alimentar
La bolnavii de diaree, acuta sau cronica, se recomanda alimente care contin taninuri, cu actiuni astringente asupra mucoasei iritate.
In diareea acuta se impune un repaus alimentar absolut de 1-2 zile, cu o dieta strict hidrica, consumand numai lichide calde (1,5 -2 litri pe zi), apa fiarta si sarata, zeama de orez sau boabe de orez crud (cura aplicata de imparatul Napoleon armatei franceze lovita de diaree). Se completeaza cu ceaiuri de menta si musetel, neindulcite, baute prin inghitituri rare. Lichidele sunt absolut necesare pentru rehidratarea corpului, fiind absorbite imediat de mucoasa intestinala.
Din ziua a treia urmeaza un regim de crutare intestinala, cu alimente usor digerabile si neiritante. Se vor consuma supe de morcov, orez sau zarzavat, strecurate si cu adaus de putina sare. Nu se va neglija cura de mere crude, cojite si rase marunt (500-1.500 g pe zi), consumate in 5 reprize, la intevale egale. Efectul curei de mere este datorat fixarii germenilor patogeni de catre pectinele din fructe, realizand o curatire mecanica a intestinelor. In locul merelor se pot folosi gutui rase sau sucuri de grapefruit.
In continuare este indicat orezul fiert, gris, branza proaspata, paine alba prajita, carne tocata si fiarta sub forma de perisoare cu albus de ou si orez, spaghete, afine, coarne, sucuri de fructe putin indulcite. Daca se ajunge la constipatie se va folosi samanta de in cu adaus, treptat, de piureuri de legume (morcov, spanac, dovlecei) sau fructe coapte (mere, gutui).
In diareea gastrogena se recomanda tarate de grau, bogata in saruri minerale, vitamine din complexul B si enzime, care asigura o digestie usoara si rapida. La adulti se administreaza cate o lingura de tarate, de 2-3 ori pe zi, la inceputul sau in timpul mesei, timp de 1-2 luni.
In diareea pancreatogena este indicata tarate de grau care regleaza digestia prin compensarea lipsei de fermenti pancreatici.In diareea de fermentatie, cu exces de glucide ajunse in colon, se interzice consumul de fructe crude, legume verzi, mazare, fasole, linte, bob, varza, castraveti, lapte dulce. La intervale de 2 zile se vor consuma 200 g branza de vaci, repartizate in 5 mese.
In diareea de putrefactie, datorita excesului proteic din colon, se impune reducerea cantitatii de carne dar se admite orezul bine fiert, fulgi de ovaz, bulion de legume ingrosat cu gris, piure de cartofi, supa de salata verde sau dovlecei cu smantana.
Dintre fructe, cele mai indicate sunt gutuile necuratate, taiate in felii inguste si consumate sub forma de paste, jeleuri, compoturi si siropuri.In mediul rural exista practica utilizarii unui decoct din 2 linguri orz, 2 linguri ovaz si 2 linguri pir (uscate si macinate). Acestea se fierb intr-un litru de apa, timp de 30 minute, la foc redus, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara, se corecteaza gustul cu zeama de lamaie si se beau 3 cani pe zi, inainte de fiecare masa.
In general, bolnavul de diaree va consuma cantitati mai reduse de mancare (circa 1400 calorii pe zi), repartizate in 4-5 mese. Se va manca incet, mestecand bine, intr-o ambianta lipsita de stari tensionate in timpul mesei.
Regimul de viata
In prima zi de diaree acuta, cu dureri abdominale intense, bolnavul va sta obligatoriu in pat. Pe abdomen se unge cu crema de galbenele, dupa care se pun sticle calde, perne electrice sau comprese cu apa simpla, eventual alcoolizata sau cu otet si bitter suedez pentru a usura durerile. In loc de comprese se folosesc cataplasme lombo-abdominale cu varza cruda si argila (de 3 ori pe zi). de asemenea se fac, zilnic, bai calde de sezut pe durata de 25 minute.
Timp de cateva zile consecutiv se va face o cura cu carbune din lemn de tei (3 linguri pe zi) si tinctura de propolis.
Bolnavul va locui intr-o camera bine aerisita si va face, zilnic, cate 4-5 exercitii de respiratie, cu 10 inspiratii lente urmate de expiratii prelungite.
