Diabetul este o disfunctie neuro-vegetativa, de natura endocrina, datorata insuficientei functionale a pancreasului, incapabil sa fabrice o cantitate normala de hormon hipoglicemiant – insulina – care sa asigure un consum optim de glucide, provenite din alimente sau rezultate din metabolizarea vicioasa a grasimilor si albuminelor din organism. Boala se caracterizeaza prin cresterea concentratiei de glucoza din sange (hiperglicemie) peste valorile normale (70-120 mg la 100 ml sange), cresterea concentratiei de zahar din urina (glicozurie) precum si eliminarea abundenta de urina (4-5 litri in cursul zilei), ca urmare a activitatii insuficiente a unor glande (hipofiza, suprarenale, tiroida si sexuale).

Manifestarile bolii au fost mentionate inca din Antichitate, in papirusul din Theba, cu vechime de peste 3.000 de ani.

Prezenta substantelor dulci in urina bolnavului a fost descrisa de filozoful arab AVICENNA (anul 1000) si confirmata prin degustare de englezul THOMAS  WILLIS (1678). Mai tarziu (1720) a fost dovedita hiperglicemia din  sange de DOBSON din Liverpool (Anglia).

Relatia dintre aparitia diabetului si activitatea pancreasului a fost descrisa de LANGERHANS (1877) care a descoperit prezenta unor formatiuni de celule specifice (insulele Langerhans) cu rolul unor glande de tip endocrin, secretoare de insulina.

Primul caz de diabet zaharat a fost constatat in anul 1851 la o maimuta a unui aristrocrat din Lyon.

Extragerea insulinei din pancreas, cu denumirea initiala de pancreina, a apartinut savantului roman NICOLAE PAULESCU (1921).

Boala poate fi transmisa  genetic sau dobandita inca din copilarie datorita unor infectii virale sau apare la adulti, intre varstele de 30-50 de ani generata, in special, de pancreatitacronica.

Datele statistice arata ca diabetul este o afectiune larg raspandita a civilizatiei, devenind o problema de mare importanta pentru sanatatea omenirii, alaturi de bolile cardiovsculare si cancere. Inca din anul 1992 erau inregistrati, pe glob, 170 milioane de diabetici si se estimeaza ca numarul bolnavilor se va tripla pana in anul 2025, in conditiile imbatranirii populatiei si a regimului alimentar necontrolat. In fata acestei amenintari, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca diabetul poate fi considerat o veritabila epidemie de care nu va scapa nici-o regiune a planetei.

Gravitatea bolii, exprimata in cifre, arata ca anual provoaca 3 milioane de decese pe plan mondial, circa 6 persoane la fiecare minut.

In Romania exista circa 1,2 milioane de bolnavi, cu o crestere semnificativa in mediul rural, datorita stresului, respectiv saracia si necunoasterea urmarilor grave ale bolii, corelata direct cu obezitatea, un flagel in continua evolutie.

Diabetul este datorat, in principal, distrugerii selective a celulelor Langerhans din pancreas.

In functie de carenta in insulina exista doua tipuri de diabet:

– Tipul 1, numit diabet zaharat insulino-dependent (DZID), afecteaza aprox. 5% din diabetici. Boala este ereditara, debuteaza din copilarie sau din tinerete (diabet juvenil), suferinzii sunt slabi si trebuie sa-si administreze insulina pentru tot restul vietii, in afara de cazul unui transplant de tesut pancreatic.

– Tipul 2, numit diabet zaharat insulino-independent (DZII), afecteaza 90-95% din diabetici, apare dupa varsta de 50 de ani, la persoane cu tendinta de obezitate. Bolnavii au suficienta insulina in organism dar aceasta este blocata sau este inactivata receptivitatea celulelor la actiunea insulinei.

Principalele cauze ale declansarii diabetului pot fi:-insuficienta absoluta sau relativa a secretiei de insulina;

– nerespectarea regimului alimentar sub aspectul plafonului caloric, mai ales consumul excesiv de glucide;

– obezitatea cu cresterea greutatii corporale peste 20%;-actiunea factorilor stresanti psiho-sociali, cu emotii puternice;-prezenta unor agenti farmacologici toxici;

– viata dezordonata;

– transmiterea ereditara a bolii in familiile de diabetici.

Simptomele de manifestare constau din:

v sete mare si permanenta (polidipsie) cu consumul unor cantitati mari de lichide;

v foame exagerata in cursul zilei (polifagie);

v eliminarea unei cantitati de 3-5 litri de urina pe zi (poliurie);

v scaderea treptata a greutatii corpului si diminuarea fortelor fizice;

v oboseala cronica, astenie, stari de nervozitate si scaderea reflexelor;

v aparitia unor boli dermatice: furunculoza, infectii greu vindecabile, eczeme, gangrene si senzatii de prurit, mai ales in zona organelor genitale externe;

v paradontoza cu mobilitatea dintilor si caderea lor prematura;

v dureri de picioare, cu leziuni deschise care pot duce la amputare;

v culoarea de piersica a pielii, cu tendinta spre inrosire, mai ales la nivelul fruntii;

v tulburari ale potentei sexuale la barbati si ale ciclului menstrual la femei.

Boala netratata poate duce la complicatii din ce in ce mai grave:

– modificari osteoarticulare;

– pancreatite acute sau cronice;

– atrofie musculara;

– aparitia unor boli infectioase (oreon, hepatita, ciroza uscata);

– dereglari renale (pielo-nefrite, necroze, glomerulo-scleroze);

– dereglari cardiovasculare (ateroscleroza coronariana, accidente vasculare etc);

– boli oculare (retinopatie, cataracta, glaucom, hemoragii) cu evolutii spre orbire;

– afectiuni canceroase.

La persoanele diabetice este frecventa o complicatie grava la talpa piciorului, cu infectare numita “picior diabetic”. Se trateaza prin igiena riguroasa zilnica, uscarea picioarelor prin tamponare cu un prosop moale (nu prin stergere) si aplicarea unui unguent din galbenele. Ciorapii si pantofii vor fi schimbati zilnic pentru a nu presa pe acelasi loc.

In circulatia sanguina apar corpi cetonici foarte nocivi care determina acido-cetoza diabetica, cu scaderea pH-ului sanguin, colaps cardiac si, in final, coma diabetica si deces.