Colesterolul este un complex de substante de natura lipidica, existente in sange in proportie normala sub 180 mg/dl. Acest complex de materie organica constituie o componenta indispensabila organismului, rezultand prin reactii metabolice la nivelul ficatului unde se creaza zilnic circa 700-1000 mg, cu rol in producerea bilei din ficat, necesara in digerarea grasimilor din stomac si intestine. de asemenea este produs de catre glandele suprarenale, fiind implicat in producerea diferitilor hormoni, reglarea nivelului optim de glucide, in reactiile de stres, in reglarea plafonului apei si a sarurilor din corp.

La nivel celular, colesterolul este utilizat in formarea membranelor care separa componentele structurale. de aici rezulta ca, in limite cantitativ normale, colesterolul este absolut necesar organismului. Foarte adesea, insa, plafonul colesterolului din sange creste semnificativ, devenind un important factor de risc in evolutia sclerozarii vaselor sanguine si o cauza principala a deceselor provocate de bolile cardiovasculare, hipertensiune arteriala, ateroscleroza, accidente cerebrale sau coronariene.

Saltul peste barierele optime ale colesterolului este declansat, in principal, de o alimentatie gresita, cu exces de grasimi animale care se depun pe peretii interiori ai arterelor unde formeaza placi compacte de aterom. Astfel, prin alimente necorespunzatoare creste nivelul de colesterol care declanseaza o serie de afectiuni cardiovasculare, adesea foarte periculoasa, amintind de vechiul proverb: “omul isi sapa singur mormantul cu cutitul si cu furculita“.

O confirmare a acestui proverb este data de situatia comparativa din diferite tari europene. In Finlanda, unde populatia consuma foarte multe grasimi animale, rata mortalitatii cauzata de infarctul miocardic este deosebit de ridicata in timp ce in sudul Europei, unde se consuma multe uleiuri vegetale, in principal uleiul de masline, numarul cazurilor de infarct este mult mai redus.

Un alt exemplu poate fi dat din vestul Europei. Dupa cel de al doilea razboi mondial, cu o lunga perioada de restrictii alimentare, nivelul valorilor medii ale colesterolului era sub 180 mg/dl pentru ca, treptat, sa se inregistreze o crestere pana spre 230 ml/dl, paralel cu amplificarea imbolnavirilor cardiovasculare.

Se vede clar ca este necesara o intensa munca de educare a populatiei in legatura cu alimentatia rationala care poate diminua valoarea colesterolului, fara a presupune o diminuare a calitatii vietii sau o sacrificare a micilor placeri gastronomice.

Depasirea nivelului optim al colesterolului din sange nu se manifesta prin dureri sau alte stari de disconfort.

Primele simptome ale hipercolesterolemiei apar destul de tarziu cand s-au declansat, deja, reactiile de ateroscleroza, hipertensiune, accidente vasculare sau infarct de miocard. La persoane cu deficiente metabolice de origine genetica pot sa apara depuneri de colesterol pe tendoanele extensoare, ingrosari ale tendonului lui Achile sau la nivelul articulatiilor, a falangelor, precum si la incheieturile genunchilor, cotului sau ale soldurilor. La unele persoane mai tinere, cu nivel ridicat de colesterol, se constata ingrosari la nivelul corneei si pete alb-galbui pe pleoapele superioare.

Analizele chimice ale colesterolului total din sange pun in evidenta prezenta, in exces, a unor grasimi circulante, formate din lipoproteide plasmatice, insolubile in apa si in sange. O mare parte a acestor lipoproteide provine dintr-o alimentatie gresita care incarca organismul cu un plus de 500-700 mg colesterol, ceea ce duce la depasirea plafonului optim din sange. Studii statistice arata ca plafonul mediu al colesterolului total este ceva mai mare la barbati decat la femei si, in general, mai ridicat in lunile de toamna-iarna si semnificativ mai scazut in lunile de primavara-vara cand regimul alimentar se bazeaza pe consumul bogat in legume proaspete si fructe, completat cu o activitate fizica mai intensa, cu expunere la soare si preocupari de eliminare a excesului in greutatea corporala.

Prin ultracentrifugare si avand la baza mobilitatile electroforetice se efectueaza separarea componentelor lipoproteidelor din structura colesterolului total:

v LDL – lipoproteide cu densitate redusa care au efecte daunatoare asupra sanatatii;

v HDL – lipoproteide cu densitate mare sintetizate, in principal,  in ficat, exercitand o actiune de protejare contra aterosclerozei.

Diferenta dintre cele doua componente consta din natura substratului lipoproteic care asigura ritmul de vehiculare a colesterolului prin vasele sanguine.

Valoarea optima a HDL (bun) este, in medie, 40 mg/dl la barbati si 45 mg/dl la femei in timp ce LDL (rau) trebuie sa fie de cel mult 4 ori mai mare decat HDL. La bolnavii hipertensivi, cu diabet si fumatori, acest raport trebuie sa fie mai mic pentru a evita aparitia unor factori de risc.

Cu cat creste valoarea HDL cu atat scade probabilitatea aparitiei aterosclerozei. Sunt insa pacienti care pot avea numai 20 mg/dl HDL dar cu 170 mg/dl LDL ceea ce ridica raportul la 8,5, extrem de nefavorabil pentru declansarea bolilor cardiovasculare, chiar daca insumarea celor doua forme nu depaseste limitele totale normale (aprox. 200 mg/dl).

Cresterea nivelului de colesterol este datorata incarcarii sangelui cu grasimi pe care le preia  din ficat, din intestin sau din alte depozite grase ale corpului. Aceste grasimi din sange pot sa apara  si in urma unor tulburari metabolice provocate de diabetul zaharat, de insuficienta renala cronica, de hipotiroidism, afectiuni hepatice, obezitate, consum exagerat de tutun, alcool sau de medicamente chimice.

S-a constatat ca forma LDL (rau) se ataseaza pe peretii interiori ai arterelor, se unesc in forma de “placute de aterom” si micsoreaza diametrul vaselor sanguine. Treptat, vasele se sclerozeaza, isi pierd elasticitatea, devin friabile si se obtureaza, partial sau total, ducand la ateroscleroza, aparuta in diferite parti ale organismului. In unele cazuri se ajunge la rupturi de vase si formarea de cheaguri care astupa vasul.

Consecintele acestei afectiuni din zona inimii pot fi: cardiopatia ischemica, angina pectorala si infarctul miocardic. La membrele inferioare se manifesta prin dureri acute in pulpe (mai ales la mers) si innegrirea degetelor de la picioare.

Procesul de sclerozare incepe cu arterele mici ale inimii, creierului si ale picioarelor care se infunda mult mai usor provocand dureri acute. Treptat, se ingusteaza si vasele mari. Acestea au suprafata interna aspra si pot retine cheagurile de sange care impreuna cu moleculele de colesterol duc la tromboze. La o hipertensiune crescuta brusc, cheagurile se desprind de pe suprafata vaselor, intra in circuitul sanguin si pot provoca o embolie, cu accidente cerebrale si vasculare grave, adesea iremediabile.

Din fericire, nu orice colesterol ridicat duce la ateroscleroza. Unele persoane beneficiaza de un factor de aparare impotriva procesului sclerotic. La aceste persoane este necesar un tratament mai putin sever. Atentia trebuie sa fie marita atunci cand mai multi membri ai familiei au suferit de ateroscleroza, care se transmite ca un factor ereditar.

Nivelul ridicat de colesterol se gaseste, mai frecvent, la persoanele supraponderale,  dar poate sa apara si la persoane slabe, cu grave disfunctii metabolice, conditionate genetic sau la cele cu o alimentatie gresita.

Colesterolul din sange este insotit adesea de trigliceride care sunt combinatii de grasimi si proteine ce transporta moleculele de colesterol si de alte grasimi prin vasele sanguine. Trigliceridele sunt rezultate ale metabolismului intern sau sunt introduse in organism prin grasimile continute in hrana. Acestea sunt disociate, la nivelul intestinului, in acizi grasi si glicerina, vehiculate tot prin circuitul sanguin.

Nivelul trigliceridelor nu va depasi plafonul normal de 200 mg/dl iar la bolnavii de ateroscleroza si diabet zaharat trebuie sa fie sub 150 mg/dl.

Tinand seama de complexitatea reactiilor biochimice, tratamentul hipercolesterolemiei trebuie sa fie facut cu mare atentie pentru a evita eventualele efecte secundare grave. Asa a fost cazul medicamentului de sinteza chimica “Lipobay”, care a fost contestat prin 3.500 procese, declarate concernului chimico-farmaceutic Bayer in urma carora a fost interzis de O.M.S.