Boala Alzheimer a fost descoperita de medicul Alois Alzheimer, in anul 1906, dar mult timp a fost confundata cu diferite tipuri de dementa.
Este cunoscut ca dementa reprezinta o tulburare psihiatrica, pe substrat organic, determinata de o multitudine de cauze care duc la scaderea generala a activitatii psihice, inclusiv declinul treptat al functiilor intelectuale.
Din totalul manifestarilor de dementa se apreciaza ca 60-70% vor evolua spre boala Alzheimer, la inceput in forma presenila (aprox. 6 luni) si apoi in forma senila, de lunga durata si cu simptome tot mai severe.
Boala Alzheimer este considerata cea mai grava boala a memoriei. A fost identificata in toate zonele geografice ale globului si la toate rasele umane. Pe plan mondial exista, in prezent, circa 18 milioane de bolnavi in stare avansata si se prevede ca in anul 2025 se va atinge numarul de 34 milioane de bolnavi, cresterea fiind mai rapida in randul tarilor aflate in curs de dezvoltare.
Desi durata de viata a omenirii a inregistrat progrese importante, nu aceiasi situatie exista in domeniul dezvoltarii capacitatii fiziologice si neurologice datorita unor patologii specifice varstei inaintate.
Boala afecteaza 14% intre varstele de 65-74% si creste la 20-40% la varste de peste 80 de ani, mai frecvent la sexul feminin. In viitor, cazuistica numerica poate fi in crestere, paralel cu tendinta de imbatranire a populatiei globului, in urma cresterii duratei de viata.
O atentie deosebita se acorda in Statele Unite unde sunt peste 4 milioane de oameni atinsi de boala Alzheimer, in diferite stadii de evolutie, astfel ca afectiunea a devenit a 4-a cauza de deces la adulti, dupa bolile de inima, cancere si accidente.
In Romania nu exista o statistica precisa asupra extinderii bolii dar se apreciaza ca sunt atinse de Alzheimer circa 6% din persoanele cu varste de peste 65 de ani.
Factorii favorizanti al bolii sunt atat ereditari cat si neereditari.
Ca fator ereditar major este luata in consideratie mostenirea genetica a capacitatii de memorare, transmisa printr-o gena (5-Th-2a), cu varianta dominanta “buna” si cu varianta recesiva “rea”, intre aceste variante fiind prezenta unui anumit aminoacid. Mostenind varianta “rea” a genei, descendentul risca sa capete boala Alzheimer in proportie de 50%, rolul de transmitere ereditara revenind cromozomilor 19, 21 si 14.
Riscul evolutiei bolii este in dependenta de varsta persoanei ajungand, in medie:
– 1% la varste intre 65-74 ani;
– 7% la varste intre 75-84 ani;
– 25% la varste de peste 84 ani.
Trebuie sa subliniem ca aparitia bolii nu se coreleaza, in mod obligatoriu, cu procesul normal de imbatranire. S-a constatat ca, in unele cazuri, boala se instaleaza chiar in jurul varstei de 40 de ani, in timp de multe persoane cu varste de peste 90 de ani nu manifesta nici semnele incipiente ale acestei boli.
Factorii neereditari care favorizeaza imbolnavirea sunt legati, in primul rand, de degradarea substratului cerebral, prin traumatisme cranio-cerebrale, cu leziuni majore, intoxicatii cronice cu pesticide sau cu alte substante chimice puternice precum si fertilizanti chimici ingerati prin alimentatie. Pot interveni si unele infectii virotice la nivelul neuronilor din tesutul cerebral (ex. virusul herpesului simplex).
Persoanele de peste 40 de ani, atinse de sindromul Down si Parkinson, prezinta primele deteriorari ale celulelor creierului care pot evolua spre fazele incipiente ale bolii Alzheimer. La acestea se adauga si alti factori deosebit de importanti cum sunt: consumul in exces de alcool si cafea precum si consumul accidental de produse cu continut ridicat in aluminiu, existent in apa potabila, in vesela, in unele produse alimentare, mai ales acide sau afumate, in cosmetice si chiar in unele medicamente de sinteza chimica.
La femei riscul de imbolnavire creste in urma unor tratamente cu preparate antiinflamatoare nesteroidice si mai ales dupa consumul, in timpul menopauzei, a unor preparate pe baza de progesteron si estrogene.
Nu lipsita de importanta este ateroscleroza avansata care reduce capacitatea de concentrare a mintii, ca urmare a irigarii sanguine deficitare si a oxigenarii insuficiente la nivel cerebral. Aceasta afectiune este corelata cu procentul ridicat de colesterol si de homocisteina din sange.
Cercetatorii din New York au scanat creierul la 40 de voluntari si au constatat ca tulburarile de memorie s-ar datora reducerii metabolismului glucozei, chiar in zona cerebrala in care se instaleaza boala Alzheimer, respectiv in cortexul entorhinal.
In general se accepta ca activitatea intelectuala, fara abuz si surmenaj, poate reduce cu pana la 30% riscul aparitiei bolii Alzheimer, prin stimularea activitatii cerebrale, recomandandu-se continuarea cercetarilor stiintifice (unde este cazul), lectura de carti si ziare, pictura si sculptura, vizionari T.V. si jocuri de societate. de altfel, persoanele cu o scolarizare redusa, sub 6 ani de invatamant, fara preocupari ulterioare de instruire, prezinta un risc sporit de a se imbolnavi. Riscul creste si la persoanele cu activitati profesionale strict limitate, mai ales acelea in care predomina miscari mecanice ale mainilor.
Evolutia bolii Alzheimer
In fazele initiale sunt pierdute din memorie informatiile recente. Treptat, are loc o accelerare a procesului de imbatranire a creierului prin alterarea progresiva, profunda si ireversibila a functiilor mentale, a comportamentului social, pierderea autonomiei, a personalitatii, judecatii si a rationamentului.
In aceasta faza de dementa degenerativa accentuata, cu evolutie timp de aprox. 8-10 ani, celulele creierului dispar, treptat, si sunt inlocuite cu placi dense, in forme neregulate, plasate la nivelul stratului cortical, mai ales in lobul temporal mijlociu. Aceste placi contin o proteina daunatoare (beta-amiloid), implicata in degenerarea neuro-transmitatorilor cerebrali (ex. acetilcolina), paralel cu scaderea, treptata, a cantitatii de somatostatina.
Explicatia genetica a acestor degenerari demonstreaza ca, dupa varsta de 40 de ani, incepe degradarea a aprox. 40 de gene, unele dintre ele avand rol important in procesul de memorare si comunicare.
In faza senila a bolii se deterioreaza memoria tuturor amintirilor, atat recente cat si vechi, si apar confuzii, dezorientari, tulburari delirante si sindromul demential al depresiei.
