RHAMNUS FRANGULA L., sin. RHAMNUS ALNUS

Familia Rhamnaceae 

Alte denumiri populare : patachina, salba moale, salbis, crasci, lemn cainesc, spinul cerbului. 

Descriere

Arbust nespinos, inalt de 1-4 m, cu tulpina cilindrica, scoarta neteda, cu striuri lungitudinale si lenticele albicioase. Frunzele sunt caduce, alterne, mari, eliptice sau obovate, lucioase, cu nervuri proeminente. Florile mici, albe-verzui, grupate cate 2-10 in buchete, asezate la baza frunzelor superioare.

Inflorirea are loc in lunile aprilie – iulie. 

Raspandire

Creste in flora spontana prin lunci, tufisuri, luminisuri de padure, locuri umede si umbrite, de la campie pana in zona montana (sporadic). 

Organe utilizate: Cortex Frangulae – scoarta recoltata, uscata si pastrata 1-2 ani inainte de consum. 

Recoltarea

Scoarta se desprinde de pe tulpina primavara (lunile martie-aprilie), cand seva circula intens. Se cojesc trunchiurile tinere si ramurile de peste 3 ani. Uscarea se face la temperatura de 100°C, timp de 1 ora, pentru a distruge rhamnotoxinele. Se continua uscarea la 40-50°C. Produsul are gust amar, usor astringent. 

Proprietati terapeutice

v      laxative (in doze mici), purgative (in doze mai mari). Efectele sunt mai putin drastice decat la alte tratamente si nu produc dependenta;

v      excitant colagog si coleretic in insuficienta biliara, cu stimularea secretiei bilei in ficat si evacuarea bilei in duoden;

v      vermifug, antihemoroidal, antizooparazitar (la animale). 

Actiuni specifice

v      combate constipatiile cronice, insuficienta hepatica cronica, icterul, ficatul congestionat, cancerul hepatic, angiocolite (inflamatia cailor biliare), dischinezia biliara, mareste secretia bilei, mai ales in asociere cu alte plante (anghinare, cicoare, papadie);

v      mareste peristaltismul intestinal, cu rol in eliminarea toxinelor;

v      obezitate;

v      hemoroizi, viermi intestinali;

v      boli de piele, raie, dermatoze rebele, prurit, negi, pecingine;

v      conjunctivita. 

Observatii: Consumata in stare proaspata, scoarta produce greturi, vome si colici abdominali, datorita rhamnotoxinei care, prin uscare, se transforma in antrachinone terapeutice. Trebuie evitat si excesul, deoarece poate fi iritant la nivelul colonului, dand scaune lichide ci colopatii exudative, cu dezechilibre ionice. 

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      Decoct din 2 lingurite de pulbere de scoarta care se opareste cu 500 ml de apa fierbinte; se fierbe 10 minute la foc redus, se infuzeaza 4-5 ore, se strecoara, se indulceste putin si se bea, caldut, seara, inainte de culcare, cate un pahar, pentru combaterea constipatiei cronice.

v      Infuzie din amestec in parti egale de cate 20 g cu coaja de crusin + flori de soc + fenicul + 3 frafi patati in 750 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi in caz de constipatie acuta si afectiuni dermatologice cronice.

v      Pulbere din scoarta uscata si macinata, din care se ia cate un varf de cutit, de 2-3 ori pe zi, pe stomacul gol, cu bune rezultate in obezitate. 

UZ EXTERN

v      Decoct concentrat din 100 g de scoarta uscata si macinata la 1 litru de apa; se fierbe 15 minute, se infuzeaza 4 ore, se strecoara si se foloseste in badijonari si comprese contra scabiei, piodermite si alte boli cronice de piele.

Alte utilizari

v      Decoctul concentrat se foloseste in medicina veterinara in caz de constipatii la cai si bovine sau cate o ceasca pe zi la cainii suferinzi de constipatie.

Sursa imagine: vashsad.ua