Articol publicat in ziarul Evenimentul din 02.11.2006.

Între organele de simţ ale omului, ochii reprezintă cel mai important organ şi, totodată, cel mai sensibil. Principalele infecţii oculare sînt conjunctivita şi blefarita.

Conjunctivita este foarte frecventă, în special la copii, caracterizată printr-o inflamaţie contagioasă a mucoasei conjunctivale care căptuşeşte partea internă a pleoapelor şi se răsfrînge pe globul ocular, pînă la periferia corneei. Forma purulentă a bolii este produsă de infecţiile cu diferiţi germeni microbieni. Bolnavul simte usturimi sau dureri în ochi, senzaţie de arsuri oculare şi “nisip în ochi”, mîncărimi şi înţepături, roşeaţă, lăcrimare intensă şi vedere înceţoşată. La examinarea oculară se constată congestionarea conjunctivei în zona din jurul corneei, care devine tulbure şi îşi pierde luciul.

După aspectul clinic, conjunctivita poate fi: catarală (produsă din cauze microbiene), purulentă, pseudomembranoasă, nodulară şi eruptivă. Cele mai frecvente sînt formele infecţioase cu secreţii mucoase, purulente sau fibrinoase, în funcţie de gravitatea bolii. Infecţia este constatată mai mult dimineaţa, la trezire, cînd pleoapele pot fi lipite din cauza secreţiilor care s-au uscat. Cea mai agresivă este conjunctivita virală, care se manifestă prin inflamarea unui ochi şi senzaţia permanentă a unui corp străin în ochiul virusat. După cîteva zile, inflamaţia se extinde şi la celălalt ochi. Dacă boala nu este tratată corect, apar senzaţii de fotofobie (intoleranţă la lumină), iar afecţiunea evoluează spre keratite (leziuni ale corneei).

Tratamentele fitoterapeutice în conjunctivită

Intern, se consumă infuzie de silur (3 linguriţe la 200 ml apă), care se bea în cursul zilei; infuzie din frunze de coacăz negru (1 linguriţă la 250 ml apă), din care se beau 2 căni/zi; infuzie dintr-un amestec format cu 20 g albăstrele, 20 g muşeţel, 20 g nalbă mare, 20 g silur şi 20 g petale de trandafir, o lingură amestec la 200 ml apă clocotită, se lasă să infuzeze acoperit 15 minute şi se beau 2 căni/zi, avînd efecte în limpezirea vederii.În uz extern, posibilităţile de tratare sînt mult mai diversificate, folosind spălături oculare, comprese, cataplasme şi instilaţii în ochi cu produse din plante cu proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, bacteriostatice, emoliente şi calmante: spălarea ochilor, compresele pe pleoape şi băile se fac cu infuzii sau decocturi din gălbenele, albăstrele, muşeţel, nalbă mare, soc, tei şi coada şoricelului, frunze de patlagină, pelin, salvie şi lacrămioare, petale de trandafir de dulceaţă, sulfină, isop, talpa gîştei şi turiţă mare, rădăcini de nalbă mare macerate la rece şi apoi fierte 10 minute la foc redus, fructe de anason, fenicul şi scoruş, apă din flori proaspete de albăstrele pentru pulverizări cu efecte tonifiante ale pleoapelor lăsate. Dintre amestecuri, sînt recomandate cele din albăstrele (20 g), gălbenele (20 g), muşeţel (10 g), coada şoricelului (10 g) şi isop (10 g), pentru infuzie; amestec din silur (20 g), patlagină (15 g), fenicul (fructe 10 g) şi arnică (flori 5 g); amestec din nalbă mare (30 g), trandafir de dulceaţă (petale 30 g), coada calului (20 g) şi nuc (frunze 20 g); amestec din zmeur (frunze 15 g), papădie (10 g), nuc (frunze 10 g), sclipeţi (rizomi 10 g) şi silur (5 g); amestec din patlagină (10 g), albăstrele (5 g) şi sulfină (5 g); cataplasme cu cartofi cruzi, daţi pe răzătoare si puşi pe pleoape într-un tifon steril pentru combaterea edemelor; instilare în ochi (de 2-3 ori/zi) cu infuzie de silur şi muşeţel (în părţi egale), folosind o pipetă sterilizată din sticlă; instilare, primăvara, cu sevă de viţă de vie obţinută după tăierea coardelor, păstrată la răcoare în sticluţe bine închise; ungerea pleoapelor cu ulei de gălbenele, ulei de sulfină şi vitamina A uleioasă.

Conjunctivita tratată cu remedii din produse apicole

Apiterapia are un rol foarte important în tratarea conjunctivitei. Se diluează miere de albine în apă distilată (raport 1:3), din care se pun cîte 3 picături în fiecare ochi, timp de 2 săptămîni. Recomandată este şi soluţia de propolis 5-10 la sută preparată din propolis uscat şi mărunţit într-un mojar, apoi dizolvat în apă caldă; soluţia gălbuie-brună se strecoară prin tifon şi se aplică, zilnic, cîte 3-5 picături în fiecare ochi, chiar dacă dau o uşoară senzaţie de usturime. Pe piaţa farmaceutică există şi un unguent oftalmic din propolis, cu care se fac pensulări pe marginile pleoapelor.

Cît priveşte alimentaţia, în general nu prezintă restricţii deosebite, dar se insistă pe un consum mai mare de sucuri din morcov (cîte 500 ml pe zi), sfeclă roşie, ţelină, varză, castraveţi, spanac, pătrunjel şi cît mai multe fructe proaspete. Rezultate bune dă o cură de 2-3 săptămîni cu un amestec de sucuri (morcov cu pătrunjel sau morcov cu spanac), cîte 500 ml/zi.

Igienă înainte de toate

Întrucît conjunctivita este contagioasă, pacientul va avea grijă permanentă ca secreţia cu agentul microbian să nu treacă de la ochiul bolnav la cel sănătos sau la persoanele din jur. Se impune respectarea cu stricteţe a unor reguli de igienă individuală şi colectivă: spălarea mîinilor de mai multe ori pe zi şi, eventual, dezinfectarea cu spirt medicinal, folosirea strict separată a unui prosop curat, batistă şi pernă de dormit, iar ochiul sănătos nu va fi atins cu aceste obiecte personale. Pe ochiul bolnav nu se aplică bandaje şi pansamente care ar favoriza stagnarea secreţiei şi complicaţii locale. Bolnavul va purta ochelari fumurii de protecţie împotriva prafului şi a luminii puternice. Se va evita scăldatul în apele murdare ale lacurilor naturale sau în piscine neprimenite. La comprese se foloseşte apă distilată sau de izvor, fiartă şi răcită, pentru că apa de la robinet conţine clor. Se va face masajul uşor al pleoapelor şi orbitelor.

Dacă suferiţi de blefarită trebuie să renunţaţi la sare

Blefarita este o inflamaţie, acută sau cronică, a marginii libere de la pleoape, produsă de infecţii microbiene, virale, micotice sau parazitare, agenţi fizici şi substanţe chimice. Se manifestă printr-o simplă congestie, cu evoluţie spre formare de ulceraţii. În continuare, inflamaţia se extinde sau se asociază cu conjunctivita, ajungînd la blefaroconjunctivită.

La copii, inflamaţia marginilor pleoapelor poate fi un semn de miopie sau de hipermetropie. de cele mai multe ori, copiii nu vor să admită că nu văd bine, dar efortul pe care îl fac de a vedea poate duce la agravarea bolii, cu înroşirea pleoapelor.

Tratamentele fitoterapeutice în blefarită

Acestea sînt, îndeosebi, de uz extern şi folosesc un mare număr de plante medicinale, preparate în curăţenie perfectă: flori de muşeţel pentru prepararea de infuzii (2 linguri la 200 ml apă clocotită cu adaos de 4 g acid boric), aplicate în comprese locale cu efecte calmante, dezinfectante si antiinflamatoare, datorită conţinutului ridicat în azulene; flori de albăstrele pentru infuzii (2 linguriţe la 250 ml apă), folosite sub formă de comprese sau cataplasme; petale de trandafir în infuzii (o linguriţă la 250 ml apă) utilizate în spălături locale şi comprese pentru ochi obosiţi şi iritaţi, cu efect dezinfectant şi decongestiv; frunze de nuc pentru comprese cu decoct (4 linguri la 250 ml apă), avînd proprietăţi dezinfectante; frunze de ceai chinezesc preparate ca decoct (o linguriţă la 200 ml apă), aplicat în comprese pentru cearcăne şi pungi de sub ochi; rădăcini de nalbă mare în decoct (2 linguri la 250 ml apă) pentru comprese cu proprietăţi emoliente şi de hidratare a pleoapelor ridate; seminţe de salată verde în decoct (2 linguri la 200 ml apă) aplicat sub formă de comprese cu efecte decongestive la ochii inflamaţi; comprese cu suc de gutui sau cu decoct din seminţe de gutui.

În blefarită, apiterapia recomandă pensulări cu miere de albine subţiată la căldură cu cîteva picături de suc de lămîie, unguent oftalmic cu propolis şi colir de oftalmisept.

În blefarita severă se recomandă un regim alimentar numai cu lichide sau cu alimente de protecţie. În general, se impune restricţie la consumul de sare. de asemenea, este indicată o dietă crudivoră, bogată în vitamine şi enzime.

(prof.univ.dr. Constantin I. Milică, specialist în fitoterapie, doctor în fiziologie vegetală, coordonatorul Centrului Aroma, din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi)